- Editorial - nr. 229 / 22 Noiembrie, 2013 "Carte frumoasa, cinste cui te-a scris, / Incet gandita, gingas cumpanita; / Esti ca o floare, anume inflorita / Mainilor mele, care te-au deschis.” Nu intamplator asez in capul gandurilor si randurilor mele despre cartea "Reflectii sufletesti” a preacucernicului parinte protopop onorific Ilie Bucur Sarmasanul, versurile lui Tudor Arghezi. Pentru ca, intr-adevar, cele scrise acolo, in carte cuprinse, de preacucernicul parinte, s-au tiparit cu litera cea sfanta a trairilor zilnice intr-o lume framantata, cea de azi, a tuturor furtunilor si devalmasiilor vremii. "Copil al Domnului si fiu al tarii mele”, cum singur se defineste autorul, Ilie Bucur Sarmasanul, avandu-l patron spiritual – cum inspirat se exprima in prefata cartii domnul colonel Valentin Constantin Bretfelean – pe Sfantul prooroc Ilie, transforma, fericit, paginile cartii intr-un necesar demers al promovarii valorilor nationale autentice, a "picurilor de intelepciune”, intr-o nemarginita dragoste de Dumnezeu, cu iubire de neam si tara, cu acea "bunatate intruchipata ca o zi de vara insorita”, dar "spiritual si metaforic trecand la tunete si fulgere, atunci cand isi simte tara si neamul amenintate de venetici. Totul, in virtutea creativa a promovarii adevarului, a dreptatii pentru neamul nostru si pentru intreaga umanitate”, cautand, mereu, "calea cea dreapta prin hatisul sterp al gandirii si trairii noastre efemere, prin acele repere morale plecand de la convingerea-cugetare: «Dumnezeu este cauza tuturor, iar poporul roman inegalabil!»”. Trimitandu-ne, prin aceste "Reflectii sufletesti”, la eroii neamului, "la valorile nationale, la legamantul pe care acest neam l-a facut cu tara si cu Dumnezeu”, condeiul acestui "apostol al Campiei Transilvane”, cu suflet dornic de cunoastere, fata de adevarul si misterul divin, fata de semenul-frate, intru Creatorul Suprem, fat