Corneliu Leu raspunde unor intrebari puse de Florentin Popescu: Sursa imagine: graiuldobrogei.ro
F:P: Ca sa incep cu cele din afara literaturii, sau de pe langa ea, citindu-va biografia,cititorii dumneavoastra pot observa cu usurinta ca ati practicat vreme indelungata si gazetarie, absolvind chiar si facultatea de profil din Bucuresti. In ce masura v-a folosit experienta ziaristica in scrierile proprii? Aveti vreo carte al carei subiect sa va fi fost sugerat (inspirat) de o astfel de experienta?
C.L: Pai scrieri proprii sunt si cele de gazetarie. Si, slava Domnului, am vreo sase-sapte asemenea culegeri.
F.P:Sunteti malitios daca nu intelegeti ca vorbeam despre beletristica: Roman, nuvela, piesa de teatru... Chiar scenariu de film, poftim; ca, doar, versuri n-ati scris!
C.L: Am scris, dar nu m-am considerat niciodata un profesionist al lor.
F.P: „Profesionist”?!... Acceptati sa folositi un termen atat de rece?
C.L: Bine-nteles! Mai bine o modestie rece in ce priveste profesionismul, decat veleitati si vanitati desarte practicate amatoristic, asa cum...
F.P: Stiu, cunosc obsesia dumneavoastra cu cei care scriu ne avand ce face. Circula replica pe care i-ati dat-o unui batran fost demnitar care va aducea prima carte a lui enervandu-va cu declaratia: „Am pensie buna incat pot sa platesc si tipografia ca sa ma fac scriitor”...
C.L.Nu, nu asta m-a enervat.
F.P: Dar ce?
C.L. Urmarea. Cand adaugat la asta: „... asa ca m-am gandit sa fac si eu, ca voi, putina arta”... „Putina”, auzi!...Putina, dar „Ca noi”. Ca si cum noi pierdusem pana atunci timpul in viata iar acum, la batranete, ne facea si el favoarea sa aiba veleitati de autor!
F.P. Stiu, atunci i-ati raspuns: „Daca vrei sa faci arta, de ce te bagi tocmai peste a mea si nu faci balet?!” ..
C.L: Exact. Urla profesionistul din mine. Nu e placut sa straduies
