Eu l-am iubit şpe Ioan Cantacuzinoţ ca pe o întruchipare aproape perfectă de ideal omenesc, spre care toate resorturile mele sufleteşti mă îndreaptă căutând. (Gr. T. Popa, 1937) Legea 236 din 14 iulie 1930 a instituit plăşile sanitare – „competinţe descentralizate a măsurilor preventive“ şi „nucleu de unde iradia educaţia sanitară a populaţiei“ (Buletin eugenic şi biopolitic, nr. 4–5/1937). În judeţul Iaşi, un exemplu al îmbunătăţirii sănătăţii publice – „serioasă ameliorare a alimentaţiei“, creşterea natalităţii, scăderea mortalităţii infantile, îmbunătăţirea condiţiilor de igienă, controlul bolilor infecţioase – a fost plasa sanitară de demonstraţie Tomeşti, coordonată de Al. Slătineanu şi Ioan Alexa. Universitari, practicieni împreună cu asistente medicale, moaşe, agenţi sanitari şi personal din comună s-au implicat activ şi cu rezultate, la nivel regional şi local. Ministrul Ioan Cantacuzino, „salvatorul sănătăţii publice în atâtea rânduri“ (cum l-a numit Gr. T. Popa), a mers în Iaşii prietenului său, Al. Slătineanu, care îi găzduise Laboratorul de medicină experimentală evacuat de la Bucureşti, de la întoarcerea din refugiu până în 1918. Îl lega de Iaşi şi înfiinţarea Societăţii de Medicină de Război şi a publicaţiei acesteia, în care scriseseră medici români şi colaboratori străini. În trăsură, însoţit de Al. Slătineanu sau de alţi universitari, a vizitat Spiridonia şi alte unităţi sanitare, s-a întâlnit cu medici şi locuito Publicitate ri ai câtorva comune şi a susţinut o conferinţă publică. În fotografiile alăturate, îl putem vedea pe Ioan Cantacuzino în curtea Dispensarului medical Tomeşti şi în faţa Primăriei Prisăcani, în mijlocul oficialităţilor judeţului, profesorilor Facultăţii de Medicină din Iaşi, câtorva ofiţeri, personalului medical, sătenilor şi copiilor. Era înconjurat cu dragoste de toţi, pentru „vitalitatea imensă“, „strângerea