Pentru a avea succes, cel mai mult contează să nu înlocuieşti ţigara cu nimic altceva, nici măcar cu mentosane, au spus majoritatea foştilor fumători cu ocazia Zilei Naţionale fără Tutun, care a fost marcată joi, 21 noiembrie.

Curios ca orice băiat de 7 ani, Edi profită că tatăl, fumător înrăit, şi-a lăsat ţigara aprinsă în scrumiera de pe comoda din sufragerie. Numai un minut, cât a avut de lucru în bucătărie. Edi pune ţigara în gură şi se simte, dintr-o dată, mare, tot atât de mare cât tatăl lui. O pune grăbit la loc, dar neştiind cum se face, a umezit-o, probabil. Aşa încât tatăl îşi dă seama imediat de tentativa lui Edi şi-i întinde o capcană. Trage un fum, o pune la loc în scrumieră şi dă să plece. Nici nu se-ntoarce bine, că Edi pune iar mâna pe ţigară şi e prins în fapt.

Nu l-a pedepsit nicicum, de ce să-l pedepsească? E doar un copil curios. Numai că lui Edi i-a plăcut să semene cu tatăl lui, să fie mare, dintr-o dată. Şi a început să fumeze mai întâi ocazional, cu alţi copii de 7 ani de la bloc, apoi serios, la 10 ani, când şi-a cumpărat primele ţigări.

Cum n-aveau nicio dovadă clară că băiatul fumează, dar suspectau ceva în privinţa adolescentului bucureştean, pe la 16 ani părinţii lui Edi au început să-l caute în buzunare în fiecare zi. Numai că s-a întors roata. Acum Edi e cel care întinde capcane şi, într-o zi, îşi pune lame de ras în toate buzunarele de la haină. Nu trece mult şi-şi vede tatăl cu degetele de la o mână bandajate. „Ce-ai păţit, tată?“ „Nimic, m-am rănit când încercam să repar ceva.“

După 30 de ani

30 de ani a fumat Edi. Cu timpul, numărul de ţigări de care avea nevoie într-o zi a ajuns la 60. Două pachete le cumpăra dimineaţa, înainte să plece la serviciu, şi unul seara, la întoarcere. Fiindcă „după ce te trezeşti noaptea să mergi la toaletă, e imposibil să adormi la loc fără să fumezi cel puţin o ţiga