Rezultatul trebuie să fie un zero absolut. Când se trage linia nu trebuie să rămână nicio restanţă pentru nimeni din punctul de vedere al omului obiectiv care eşti tu…

Totul pe lumea asta se bazează pe întrebare şi răspuns, pe cerere şi ofertă, pe afirmaţie şi replică. Nimic nu trece neobservat şi nimic nu este pe gratis. Întregul angrenaj al lumii este un feedback constant şi continuu de plată şi răsplată între oameni, animale şi lucruri. Nimic nu rămâne pe datorie. Eu am ales pentru această stare de lucruri o expresie folosită de copii în jocul de-a prinselea: „de la babă la babă”. Regula e aşa: dacă jocul este „cu” „babă la babă” înseamnă că cel care a fost prins poate prinde pe cel care l-a prins, dacă este „fără”, nu are voie să facă asta, ci să caute pe altcineva.

Ei bine, în viaţă şi în lume amândouă atât „cu”, cât şi „fără” au loc simultan. Într-o situaţie ai voie să dai înapoi „replica”, alteori, în aceeaşi situaţie nu ai voie. Un fenomen fascinant care nu încetează să mă uimească zi de zi pentru că pare a nu avea nicio regulă.

În natură se numeşte lanţ trofic, la oameni se numeşte ierarhie, totul se transformă într-o ierarhie. Dacă un leu mănâncă o căprioară, căprioara, la rândul ei mănâncă iarbă, iarba procesează minerale ş.a.m.d. Şi tot astfel, dacă un preşedinte mănâncă un director, acesta papă un adjunct, care la rândul lui molfăie un agent, care apoi pisează un muncitor, care, în sfârşit, îşi bate nevasta, care îşi bate copiii, care omoară pisici sau bat alţi copii la şcoală care sunt mai palizi ca ei - deci inferiori în ierarhie - care pisici sunt mâncate de câini maidanezi flămânzi, care câini sunt prinşi şi închişi în padocuri mizerabile unde se mănâncă între ei ş.a.m.d. După cum se vede, ierarhia umană se sfârşeşte tot într-un lanţ trofic. Aşa merg lucrurile.

Obsesia ierarhiei domină întreaga noastră existenţă. În trafic, d