Este nimerită schimbarea selecţionerului echipei naţionale de fotbal la momentul actual, cu toate costurile pe care le implică?
De câţiva zile încoace Victor Piţurcă a devenit, parcă, eroul negativ al unei tragedii naţionale. Sloganul naţional "De-mi-si-a, de-mi-si-a" s-a auzit din mii de piepturi la încheierea meciului de pe Arena Naţională, în timpul şi după ratarea calificării. Iar de la acel moment nefast, tot ceea ce înseamnă astăzi mass-media, întoarce pe toate feţele şi pe toate dosurile subiectul Piţurcă şi selecţionerul oltean, după ce l-a depăşit pe Iordănescu la numărul de meciuri pregătite de pe margine, şI tinde să doboare şi recordul lui Ceauşescu ca erou de bancuri.
S-au scris şi bune, şi rele, despre acest selecţioner, dar concluzia cvasiunanimă este că ne trebuie altceva. Fierbinţeala pe care tot românul iubitoriu de fotbal a simţit-o marţi seara, nu s-a răcorit.
Din tot ceea ce s-a scris despre Piţurcă, remarcăm un editorial din "Gazeta Sporturilor", semnat de Andrei Vochin, în care analistul într-ale fotbalului ajunge la concluzia că Victor Piţurcă este un excelent antrenor de criză, dar incapabil de a face pasul mare spre performanţă. Dovadă, prestaţia de la Euro 2008, când tricolorii, aflaţi într-o grupă de foc (bafta proverbială a lui Piţi!!?) n-au putut să învingă o Olandă deja calificată, corectă în atitudine, dar cu gândul la faza următoare. Se mai poate adăuga şi meciul de debut cu o Franţă lamentabilă, la vremea aceea, de care selecţionerul s-a temut inexplicabil, deşi aproape sigur, a studiat-o. Că Piţurcă este fricos, s-a mai scris şi în ziarul nostru, se teme nu numai de adversari, dar şi de propriii jucători. Junele Răzvan Lucescu a fost de o mie de ori mai intransigent cu Mutu decât Piţurcă. Şi nu avem ştiinţa ca briliantul acum opacizat să-l fi jignit vreodată pe Răzvan, aşa cum l-a jignit pe Piţi, în turneul ameri