Sfântul Cuvios Antonie, care a trãit pe vremea domniei voievodului Matei Basarab si a Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu, a ales sã-si punã viata la picioarele Sfintei Treimi, pãrãsind negutãtoria, spre folosul sufletesc.
Retrãgându-se din lumea cea desartã, Cuviosul a intrat în Schitul Iezer -Vâlcea, situat la câtiva km de Olãnesti. Nevointa lui a fost mare, urmându-i Domnului Iisus Hristos de bunãvoie. Din dorinta de a accede mai repede pe calea mântuirii, cuviosul a cerut binecuvântare pentru a merge la Sfântul Munte Athos, Episcopului locului, Ilarion. Însã, Dumnezeu avea cu totul alte planuri pentru Sfântul Antonie. Episcopul cunoscând viata îmbunãtãtitã a Cuviosului, l-a convins pe acesta sã rãmânã în tarã, spre folosul multora. Fire blândã si supusã voii lui Dumnezeu, Cuviosul a primit sfatul si s-a întors, sporind faptele bune. Înainte de retragerea sa, în jurul anului 1690, în muntele Iezeru, la câtiva km de schitul cu acelasi nume, Cuviosul s-a ocupat de repararea bisericii si a clãdirilor din jur. Apoi, Cuviosul s-a adãpostit într-o pesterã, unde si-a sãpat un mic paraclis în stâncã, aducând odatã cu rugãciunile sale fierbinti si Lumina pe Pãmânt. Nevointele sale de pustnic, printre care si Rugãciunea neîncetatã, purtarea unui brâu de lanturi de fier, hrana putinã (dupã ceasul al nouãlea) care includea doar apã si pâine, l-au alungat pe urâtorul de oameni, care-l încerca cu tot felul de ispite.
Astfel s-a nevoit timp de 28 de ani Sfântul Cuvios Antonie, pânã la sfârsitul vietii sale (a trãit 92 de ani), coborând doar duminicile si în zilele de sãrbãtoare pentru a lua parte la Sfânta Liturghie si pentru a primit Trupul si Sângele Domnului Iisus Hristos.
Cu dragoste netãrmuritã, s-a mutat la Domnul pe 23 noiembrie 1719, fiind asezat în rândul sfintilor neamului nostru. Sfintele sale Moaste se gãsesc în Biserica Schitului Iezer, iar o
