Războiul Rece s-a încheiat cu 12 ani în urmă. Dar atmosfera care precede Summitul de la Vilnius este marcată de confruntarea dură, puţin publică, între comunitatea euroatlantică, cu principii şi valori democratice deloc negociabile şi arealul răsăritenilor, unde o singură voce stabileşte ce este şi va fi chipurile bine, pentru noii pământeni, gata botezaţi euroasiatici.

Iniţial, Al Treilea Război Mondial a constituit sintagma considerată adecvată pentru posibilul, mereu invocatul succesor al celui de-Al Doilea Război Mondial, dar cel din urmă a fost urmat de Războiul Rece, din 1947, până în 1991.

Ca şef al executivului britanic, Winston Churchill a considerat că impresionantul dispozitiv militar sovietic, existent în Europa centrală şi răsăriteană, după 9 mai 1945, constituia nu doar un pericol, ci şi un motiv pentru a schiţa Operaţiunea de neconceput, mai precis planul celui de-Al Treilea Război Mondial.

Ambiţia lui Churchill fiind ca voinţa Statelor Unite şi a Marii Britanii să fie impusă Uniunii Sovietice. Sătui de războiul abia încheiat, dar şi privind lucid raportul de forţe şi consecinţele previzibile, generalii britanici au respins planul prim-ministrului, trimiţându-l practic în arhiva istoriei cu gesturi teribiliste, la nivel înalt.

Ulterior, Al Treilea Război Mondial: Povestea nespusă a constituit titlul, pretextul şi subiectul unui roman scris de Sir John Hackett. Acesta imagina o confruntare fictivă între forţele armate ale NATO şi cele ale Tratatului de la Varşovia, care ar fi izbucnit în 1985, în condiţiile când tomul menţionat a fost publicat în 1982, simultan, la Londra şi New York. Ediţia din 1985 era doar actualizarea celei din 1978, una cu referiri la evoluţiile geopolitice şi tehnologice de ultimă oră.

Mai târziu, Al Treilea Război Mondial: Bătălia pentru Germania a fost genericul unui joc pe computer, cu atmosfera