Distrugerea imperiului Inca este una dintre cele mai elocvente dovezi din istorie ca nu avantajul numeric este cel care conteaza intr-un conflict. 168 de oameni, un tun si 27 de cai au reusit sa puna la pamant un imperiu intreg. Intr-un mix de noroc si diversitate a perceptiilor culturale, imperiul Inca a fost nimicit in numai un an.
Peste toate, spaniolii au avut si un avantaj biologic pe care nu l-au constientizat la acea vreme, dar al carui rol a fost decisiv, scrie How Stuff Works.
Cand spaniolii au dat buzna in America de Sud, imperiul Inca se intindea pe o distanta de peste 4.000 de kilometri, din Ecuador pana in Chile. Populatia acestui vast imperiu ajungea la peste 20 de milioane de oameni. Spaniolii au preluat controlul in 1533.
Cheia intelegerii acestui fenomen istoric de cucerire sta de fapt in cultura aparte a incasilor. Societatea incasa folosea un sistem rigid de clase sociale. Exista un conducator despre care poporul credea ca este fiul zeilor. Sub acest conducator se aflau consilierii sai si familia, priviti ca semi-zei.
Capitala imperiului era la Cuzco si a fost fondata in 1100. Incasii erau expansionisti. Cautau mereu sa castige cat mai mult teritoriu. Daca alte triburi opuneau rezistenta, armata ii zdrobea. Totusi, triburile care se predau de bunavoie primeau statut de partener si erau rasplatite cu bunuri valoroase. Incasii nu aveau o scriere dar vorbeau limba Quechua.
Sacrificiile la incasi: copii drogati si lasati sa moara in munti
Triburile care li se alaturau de bunavoie o faceau pentru a beneficia de tehnologia incasa, destul de avansata pentru acele teritorii si acea vreme. Astfel, aceste populatii erau ajutate sa construiasca ziduri puternice, puteau sa profite de drumurile croite de incasi prin muntii Anzi, de sistemul de irigatii sau de calendarul dupa care se aduna re
