Statul român îşi supune contribuabilii uneia dintre cele mai mari poveri fiscale din Europa, potrivit datelor Băncii Mondiale şi ale Comisiei Europene, care contrazic situaţia roz a fiscalităţii prezentată de premierul Victor Ponta.
«Noi nu putem fi aici El Dorado pentru toată lumea. (...) Avem cea mai mică taxare, cu excepţia Bulgariei». Mesajul transmis de premierul Victor Ponta Consiliului Investitorilor Străini, după ce aceştia au protestat faţă de introducerea unor noi taxe şi majorarea altora, este demolat de realitatea înfăţişată de toate statisticile comparative ale fiscalităţii din regiune. România nu doar că nu are a doua cea mai mică rată de taxare din Europa, dar se situează chiar în plutonul fruntaş al celor mai împovărătoare regimuri fiscale din regiune.
Afirmaţiile premierului sunt false chiar şi în privinţa nivelului cotei unice de impozitare a veniturilor şi profiturilor, de 16%: acesta este mai mare nu doar doar decât cel impus în Bulgaria, existând şi alte state europene, puţine e drept, cu cote mai reduse.
Impozitarea terenurilor este singurul capitol la care România are o fiscalitate evident mai redusă decât celelalte state europene. Restul taxelor şi impozitelor, în special cele pe muncă, duc povara totală a fiscalităţii chiar peste media celor mai bogate state, din OECD. Potrivit calculelor Băncii Mondiale, în raportul Paying Taxes 2014, pentru o firmă românească rata totală de taxare (incluzând impozit pe profit, taxe pe muncă şi alte impozite) ajunge aproape de 43% din profit. Media OECD este de 41,3%. Statul înghite, prin diverse taxe şi impozite, mult mai puţin din profitul companiilor chiar şi în economii foarte bogate. Doar câteva exemple: Marea Britanie, cu 34%, Elveţia, cu 29,1%, dar şi statele nordice – 27% în Danemarca, 39,8% în Finlanda sau 40,7% în Norvegia. De menţionat că aceste procentaje n
