“O lume imbecilă! Imbecilă ca toate lumile de până la ea!”, o voce hârșâită și supărată își semnala prezența la semafor. In jurul ei se făcea tot mai mult loc pe caldarâmul strâmt pe care toți voiau să treacă în toate direcțiile. O vreme tăcu. Apoi reluă leitmotivul discuției sale cu sine și cu lumea spre a face un și mai imare gol în jurul său.
”S-o ia dracu’ de lume tâmpită”, se oftică vocea și mai tare, ca și când vidul creat în jur nu-i mai ajungea și voia musai să agațe lumea cea imbecilă și vidă într-o ceartă. Dar lumea nu se sinchisea de sfada lui cu voce tare. Când repetă destinația pe care ar fi trebuit s-o aibă lumea după părerea sa, un bătrânel cu nasul roșu, interveni chefliu, molfăind silabe pe un ton vesel: ”Dom’ne te-ai trezit târziu. O fi făcut Dumnezeu lumea, da’ a arvunit-o dracu’ dintru început. Și nici la mama dracu’ n-o mai poți trimite, că și aia e ocupată de dinainte”. Oamenii se sucesc a privi la discuție, unii surprinși, alții critici, mulți amuzați. Mustăcesc un zâmbet în colțul gurii pe dreapta.
Vocea târșâită tace preț de câteva secunde timp în care culoarea verde țâșnește din semafor. Oamenii își văd de drum. Vocea continuă a bombăni dintr-un trup firav, acoperit de haine incert potrivite. În dreptul Teatrului, se întoarce spre Catedrală și se închină.
Panseu din colectia “Povesti pentru Facebook”. Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
“O lume imbecilă! Imbecilă ca toate lumile de până la ea!”, o voce hârșâită și supărată își semnala prezența la semafor. In jurul ei se făcea tot mai mult loc pe caldarâmul strâmt pe care toți voiau să treacă în toate direcțiile. O vreme tăcu. Apoi reluă leitmotivul discuției sale cu sine și cu lumea spre a face un și mai imare gol în jurul său.
”S-o ia dracu’ de lume tâmpită”, se oftică vocea și mai tare, ca și când vidul creat în jur nu-i mai ajungea și voia musai să agațe l
