Cineva, oarecum supărat că am ce am cu politicienii, m-a întrebat de ce nu „intru” în politică. Am rămas uimit. Suna ca o invitație de a folosi vreo privată de pe la țară, ceva cu scânduri putrede.
Eram copil, aveam în satul meu un milițian, Mandalac. Ceva cu mustațăși baston. În timpul unui film, la căminul cultural sătesc, văzând că sunt ceva mai retoric, m-a luat de coate, m-a scos afară, și mi-a tras vreo 15 bastoane direct pe cap. Mandalac băuse. Nu am apucat, chiar dacă aveam doar vreo 13 ani, decât să-i dau vreo trei pumni peste peruca mustății. Timp de două săptămâni mi-am pipăit dungile lăsate de bastonul acestuia.
Apoi, la scurt timp, Mandalac a căzut în WC-ul unei cârciumi din fața primăriei locale. L-au scos cu greu din rahat. Și-a spălat pistolul ani în șir, degeaba. Îi puțeau pânăși gloanțele. Dacă n-ar fi fost pe acolo niște țărani de treabă, murea în latrină.
I-am răspuns curiosului meu interlocutor că niciodată nu am avut de ales între polonicul de rahat și degetarul cu miere. Rahatul nu e dulce, e presărat cu zahăr. În schimb, mierea e produsă de proletariatul celor mai harnice ființe de pe planetă, albinele. Sper să nu fiu hulit de furnici pentru această afirmație. Au și ele rolul lor… formic. Cam asta e democrația naturii.
Cineva, oarecum supărat că am ce am cu politicienii, m-a întrebat de ce nu „intru” în politică. Am rămas uimit. Suna ca o invitație de a folosi vreo privată de pe la țară, ceva cu scânduri putrede.
Eram copil, aveam în satul meu un milițian, Mandalac. Ceva cu mustațăși baston. În timpul unui film, la căminul cultural sătesc, văzând că sunt ceva mai retoric, m-a luat de coate, m-a scos afară, și mi-a tras vreo 15 bastoane direct pe cap. Mandalac băuse. Nu am apucat, chiar dacă aveam doar vreo 13 ani, decât să-i dau vreo trei pumni peste peruca mustății. Timp de două săptămâni mi-am pipăit dungi