Luni, 18 noiembrie, la BNR, la conferinţa ZF 15 ani: „România 1998-2013-2028. Încotro?“, Tomas Spurny, preşedintele executiv al BCR, a sintetizat într-o singură propoziţie şi într-o singură cifră ce ar trebui să fie principalul obiectiv de guvernare al României.
„România este o ţară cu un grad redus de îndatorare şi cu un potenţial înalt de creştere economică, iar orice guvern care nu va putea oferi, pe termen mediu, un nivel de creştere a PIB de cel puţin 5% pe an ar trebui eliminat de electorat.“
Dincolo de această propoziţie, orice discuţie ar trebui să fie inutilă, iar aceşti „5% creştere economică pe an“ ar trebui să fie scrişi cu markerul mare atât pe Palatul Victoria, cât şi pe Palatul Cotroceni, pentru că această creştere economică trebuie să fie obiectiv de guvernare atât pentru premier, cât şi pentru preşedinte. În rest, se pot certa pe orice vor ei.
În bugetul de anul viitor, guvernul Ponta a trecut o creştere economică uşor peste 2%, un plus care vine „mai mult din inerţie şi nu din ambiţie, dintr-o ţintă pe care ţi-o asumi şi vrei să o îndeplineşti“. 2% înseamnă un plus economic bun, dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă la celelalte ţări ale Europei, ar justifica premierul. Dar este prea puţin pentru România şi pentru ce are nevoie, iar cu acest ritm, mediul de business românesc rămâne în continuare pe perfuzii, stă în viaţă pe datorie, asa cum trăieşte şi guvernul.
Spurny, şeful celei mai mari bănci locale, ştie foarte bine că acest 2% pe care guvernul Ponta şi l-a trecut în bugetul pe anul viitor nu îl ajută deloc, şi nici pe clienţii băncii care sunt înecaţi în datorii. Cehul-american - adus acum un an de Erste să cureţe bilanţul BCR de creditele neperformante acumulate în ultimii cinci ani şi care nu se mai opresc - ştie că un ritm de creştere economică de 2% nu ajută pe nimeni să se dezvolte, nu va determina pe clienţii