Chinezii vin puşi pe fapte mari la BucureştiINVESTIŢII Beijingul a promis în numeroase rânduri ajutoare financiare Europei lovite de criză, însă doar câteva s-au materializat, majoritatea în Europa de Est – poarta chinezilor către Vest.

622,5 miliarde de dolari. Cu atât va creşte Produsul Intern Brut al Chinei în acest an, potrivit estimărilor oficiale. Adică o rată de avans de 7,5% dintr-un total de 8.300 de miliarde de dolari. Atât au produs chinezii anul trecut. Salariul mediu al unui chinez a crescut cu 14% în 2012, după doi ani în care s-a majorat, în medie, cu câte 30% – fericirea poporului, necazul Beijingului, care este nevoit să vadă cum fabricile se mută rând pe rând în mai ieftinele Taiwan, Vietnam şi, mai nou, România, Moldova şi Maroc.

Oriunde în altă parte a lumii, aceste rezultate ar fi motiv de sărbătoare. În China însă, raportarea acestor cifre reprezintă prima sarcină ingrată a noii gărzi de putere de la Beijing. Nou-veniţii Xi Jinping, preşedintele chinez, şi premierul Li Keqiang, care ajunge zilele acestea la Bucureşti, au, într-adevăr, probleme cât China.

Dacă într-adevăr creşterea economică se va ridica anul acesta la doar 7,5%, atunci 2013 va fi cel mai slab an din 1990 încoace pentru statul care ocupă acum locul al doilea în rândul celor mai mari economii din lume. Unii economişti estimează chiar o rată mai mică decât atât, iar ministrul de Finanţe al Chinei a declarat că „economia s-ar descurca foarte bine şi cu o creştere de numai 6,5%“.

Oficialii de la Beijing au încercat constant în ultimii doi ani să reducă impactul încetinirii ritmului de creştere economică, în primul rând prin astfel de declaraţii care anunţă că economia chineză este suficient de puternică chiar şi fără rate spectaculoase de creştere pentru a susţine populaţia care se extinde rapid – situată în prezent la 1,351 miliarde, cu o creştere medie anual