Câmp de război la o aruncătură de Primăria Timişoara. De 16 ani, mafia imobiliară ţigănească încearcă să-l scoată pe Florin Ciobănescu din ultimul apartament al vilei cu numărul 7 de pe strada Mihai Eminescu. Şi nu reuşeşte. Pentru că bărbatul cu păr alb şi privire de vultur are ceva mai puternic decât banii clanului Cârpaci. Un crez al său: “în această lume copleşită de tembelism, sunt obligat faţă de mine să deconspir acest mecanism de corupţie generalizată şi să rezist”. Şi nimic nu-l mai surprinde pentru că-n lupta sa fără sfârşit a trecut prin toate metodele de presiune ale clanului Cârpaci – scandal, geamuri sparte, decibeli, căcat pe clanţă, de la curent până la apă şi curent tăiate. Plus sprijinul mafiot al autorităţilor. Ceilalţi vecini ai săi au cedat de mult.

Prima care a vândut o cameră şi un antreu familiei Cârpaci a fost vecina de la demisol. “Nu au cum să o condamn pe femeie. Avea datorii la întreţinere. I le-au achitat şi i-au cumpărat un apartament cu două camere într-un bloc pe aici, pe aproape. Cum au intrat ţiganii, mi-a zis unul <>. Aşa că, primul lucru pe care l-au făcut, a fost să le desfiinţeze şi să-şi facă-n curte. Au încercat vreo cinci variante, ultimul supraetajat. Următoarea care a plecat a fost vecina din apartamentul de lângă ei – în sesiune i-au pus 150 de decibeli întruna”, povesteşte Ciobănescu. Pe ultimii săi vecini, ţiganii i-au făcut cu vrăjeala “le-au promis ţigănii că le cumpără la ambii copii vile, şi-au vândut ăia tot, s-au mutat cu părinţii aici. Ţiganul nimic. Când s-a dus să-l întrebe, s-au ales cu câţiva pumni şi au plecat de frică”.

Fost secretar al Primăriei Timişoara, Florin Ciobănescu, îşi aminteşte că, în iunie 1990, s-a întâlnit cu ţiganul Benga care i-a propus un târg – să-i