Uniunea Europeană a finalizat recent negocierile privind Acordul Economic şi Comercial Comprehensiv cu Canada (CETA), prilej cu care a reieșit la iveală un nou motiv de frustrare, dar şi o dovadă de lipsă minimală de strategie şi de tact diplomatic din partea României. Motiv de frustrare pentru că ne-am reamintit că suntem, alături de Bulgaria, singura ţară din UE care încă mai are nevoie de vize pentru a călători în Canada, ceea ce ne stârnește instantaneu plângerea națională din seria “cetățeni de mâna a doua”. Dovadă de lipsă minimală de strategie, pentru că nu am făcut nimic până în ceasul al doisprezecelea pentru a remedia această problemă. Ceea ce dovedește că, până la urmă, da, ne comportăm întocmai ca o ţară de mâna a doua. Explicăm în cele ce urmează. Acordul CETA Acordul CETA pentru care s-a ajuns recent la un acord politic de principiu a fost pe de o parte marele proiect al UE în domeniul relațiilor comerciale externe din ultimii ani, iar pe de altă parte proiectul de încercare pentru ce urmează şi anume acordul comercial cu SUA ale cărui negocieri au început recent şi care va fi cu adevărat unul istoric, așteptându-se să genereze un plus de 275 de miliarde de euro la PIB-ul UE adică de doua ori PIB-ul României. CETA, pe de altă parte, care este așteptat să genereze un plus de aproximativ 12 miliarde de euro la PIB-ul UE, va liberaliza aproape complet comerțul, serviciile, accesul la achiziții publice. Problema vizelor Problema pentru România este însă că se va regăsi in situația ușor umilitoare în care materiile sale textile, produsele chimice sau aurul din Apuseni vor putea circula liber în Canada însă nu şi proprii cetățeni, care vor avea în continuare nevoie de vize pentru a călători în statul nord american. Cum se poate acest lucru? În mod normal, când vorbim de politica vizelor, Uniunea Europeană ar trebui să fie tratată ca un întreg în sensul în car