Atenţi la ce ne dezbină, marcăm - şi nu trăim - Ziua României, care a ajuns să însemne doar “o zi liberă” şi nu o zi a libertăţii.

Uităm adesea de tot ce ne aduce împreună, de motivele pe care le avem să fim uniţi, oriunde ne-am risipit pe harta lumii.

Uităm că pe toţi ne leagă, indiferent cât de multe alte lucruri ne-ar despărţi, limba. Limba română. Cea în care ne trăim viaţa, ne gândim viitorul. Cea în care ne iubim copiii, cea care ne ţine legaţi de România.

Suntem, fiecare dintre noi, croiţi din cuvinte. În miezul alcăturii noastre ca oameni sunt cuvintele prin care părinţii noştri ne-au lăsat moştenire valorile, dar şi prejudecăţile, ne-au transmis dragostea, dar şi fricile, puterea, dar şi resemnarea. La baza alcătuirii noastre stau expresiile oamenilor pe care i-am privit cu admiraţie, dar şi ale celor pe care i-am dispreţuit, stau discuţiile cu cei care ne-au fost prieteni, dar şi cu cei care nu ne-au avut niciodată la inimă.

Cuvintele inefabile ale limbii române, precum “dor", au născut în noi un fel de a simţi pe care ne e greu să-l explicăm altora, dar pe care noi îl înţelegem dintr-o bătaie de inimă. El e în poveştile, cărţile româneşti care ne-au modelat felul de a gândi şi de a fi.

În săptămâna care urmează, vă invităm într-o călătorie prin limba română. Editorialiştii Gândul vă vor provoca. Fiecare dintre noi va propune fragmente de literatură ce merită prin frumuseţea, sublimul lor să fie împărtăşite. Şi vă vom cere, la schimb, să ne mărturisiţi şi voi cuvintele, sintagmele, textele literare, cărţile care vă plac.

Vă provocăm să le puneţi pe site-ul gândul, sau, de ce nu, să le citiţi cu voce tare, să vă înregistraţi şi să le încărcaţi. Merită să fie descoperite de cât mai mulţi români. De mâine, această platformă unde românii din toată lumea sunt aşteptaţi să “vorbească româneşte” va fi activă.

Nu ne o