CFR Marfă casează anual mii de vagoane, care sunt vândute apoi mai scump, sub formă de componente utilizabile, de către operatori privaţi în ţară sau în străinătate.

Datorii de peste 400 de milioane euro acumulase CFR Marfă până la privatizarea eşuată din acest an. Deşi este cel mai mare operator de transport de bunuri din ţară, cu un număr impresionant de vagoane aflate încă în proprietatea sa, compania nu reuşeşte să devină profitabilă. Ştergerea restanţelor, realizată la o lună de la demararea procedurilor de privatizare, a dat CFR Marfă o gură de oxigen, deşi măsura viza mai degrabă favorizarea unui potenţial cumpărător decât relansarea operatorului de stat. Dar, în ciuda acestei “curăţenii”, adevăratele probleme care au dus CFR Marfă aproape de faliment rămân încă valabile.

Osii uzate pentru noi, bune pentru străini

Cum a devenit CFR Marfă o companie falimentară, deşi dispunea de toate condiţiile pentru a face profit? Una dintre căile elementare prin care s-a redus capacitatea de operare a societăţii a fost vânzarea la fier vechi a mii de vagoane. Firmele private care au cumpărat materialul rulant, casat în acte, l-au recondiţionat şi l-au vândut mai departe sub formă de piese second-hand, numai bune de utilizat pe pieţe precum Iran sau Alger.

Acest tip de afaceri se derulează de ani buni pe seama CFR Marfă, deşi unele tranzacţii au fost interceptate de organele legii. Astfel, în 2005, poliţiştii constănţeni au descoperit că firma Umerv SA din Ploieşti urma să transfere 9,5 tone de fier vechi, sub formă de osii uzate, către Tomini Trading din Constanţa, ce oferea, în compensare, 7,5 tone de componente de cale ferată utilizabile, conform relatărilor de la acea vreme ale cotidianului Ziua de Constanţa. Asta, deşi societatea constănţeană se ocupa doar cu tranzacţii de fier vechi, nu şi cu vânzarea de produse de acest fel.

După ce au în