În pofida numeroaselor vicisitudini prin care trecea poporul român, determinate de ocuparea a doua treimi din teritoriul national de catre trupele germano-austro-ungare, anul 1918 a marcat intrarea procesului de faurire a statului national unitar într-o etapa decisiva.
Factorul hotarâtor care a impulsionat lupta pentru întregire, canalizând eforturile întregului neam românesc în directia realizarii Marii Uniri l-a reprezentat declansarea unor ample miscari populare pentru autodeterminare politica, national-statala, în toate provinciile românesti aflate sub dominatie straina.
Pentru amplificarea eforturilor privind înfaptuirea idealului national, la 21 ianuarie/3 februarie 1918 s-a constituit la Iasi, devenit principalul centru al vietii noastre statale si al rezistentei nationale, Comitetul românilor refugiati din Austro-Ungaria. De asemenea, ziarele si revistele ce apareau la Iasi, si-au intensificat activitatea de propaganda în directia afirmarii si sustinerii dezideratelor nationale. O activitate sustinuta desfasoara în acest sens si ziarele refugiatilor din Transilvania si Bucovina: „România mare”, „Lupta Ardealului”, „România noua” s.a. La 24 ianuarie/6 februarie 1918 a fost data publicitatii Declaratia românilor din toate provinciile istorice românesti prin care se releva hotarârea nestramutata de a milita pentru înfaptuirea Marii Uniri.
Desavârsirea unitatii national-statale a poporului român, expresie a unei necesitati obiective, deziderat pentru care au luptat si s-au jertfit nenumarate generatii de înaintasi, s-a realizat procesual, în etape, în cursul anului 1918. Aceasta a început prin proclamarea Unirii Basarabiei, la 27 martie/9 aprilie 1918, urmata de cea a Bucovinei la 15/28 noiembrie 1918 si apoi de cea a Transilvaniei la 1 Decembrie 1918 la alba Iulia.
Desigur, factorul intern, national, respectiv lupta ho
