Rezultatul summit-ului de la Vilnius începe să devină previzibil. Se conturează un eşec de proporţii. Pentru Uniunea Europeană. Acolo, miza este uriaşă. Dacă Ucraina va intra în Uniunea Vamală Euroasiatică, atunci vom asista la reinventarea Imperiului Rus. Spre neşansa UE. Dar şi la Bucureşti miza este la fel de mare, iar ţinta, vrem, nu vrem să o recunoaştem, este tot statutul Uniunii Europene. Este, într-adevăr, o saptămână în care UE este prinsă în cleşte.
De la prăbuşirea Uniunii Sovietice, Rusia a parcurs un traseu extrem de interesant. Mă refer exclusiv la dimensiunea geopolitică. A devenit mai întâi un factor de instabilitate şi un jucător slab. De la o putere mondială de prim rang, a decăzut la statutul unui jucător regional de mâna a doua. Apoi, mai ales de când Vladimir Putin a preluat hăţurile puterii, Rusia a început să crească. Mai întâi încet şi sigur, iar apoi accelerat şi sigur. Astăzi, este un jucător de prim rang în Eurasia, iar mâine poate deveni un jucător global. Acest nou statut îi va marca aderarea oficială a Ucrainei la Uniunea Vamală Euroasiatică, aflată sub controlul Moscovei. Va fi o uriaşă piaţă economică şi, nu mai puţin, o asociere politică care poate deveni oricând şi militară.
Între timp, Europa a parcurs un traseu invers. Odată cu căderea Zidului Berlinului şi la scurt timp de la reunificarea Germaniei, Uniunea Europeană a crescut spectaculos ca suprafaţă, ca populaţie, ca putere economică şi, în consecinţă, dintr-un jucător regional s-a transformat într-un jucător global. Apoi, imediat după declanşarea crizei economice mondiale, UE a început să scârţâie din toate încheieturile. Mecanismele economico-financiare învechite, de muzeu, nu au rezistat provocării. Criza în Europa a continuat, iar ameninţarea cu disoluţia persistă, chiar dacă este mai puţin acută în comparaţie cu anii 2010-2011. Oricum, UE este pe cale să-şi
