„Jocurile Foamei: Sfidarea” vine în cinematografele din toată ţara, începând din 23 noiembrie, iar fanii au şansa să vadă imagini speciale. Fanii cărţilor ori fanii actorilor pot să bifeze acum cu bucurie un proiect filmic reuşit. Partea a doua a trilogiei Foamei este mult mai alertă, mai dramatică, mai emoţionantă decât pilotul de anul trecut.

Regizorul nou de la cârmă aduce tot ce îi lipsea primei părţi. În ciuda succesului de sute de milioane de dolari încasări, prima parte a fost teribil de plată. Lawrence, cu gustul său fin la detalii dark, a luat punctual la rând toate hibele primului film şi le-a anulat.

"Sfidarea" are ritm, efecte multe şi reuşite, are costume încântătoare, mult, mult mai elaborate şi mai fashion haute couture decât extravagantele din primul, multe momente de înfruntare dramatică, de relaţionare a personajelor. Acolo unde era doar fugă seacă, aici s-au adăugat naturalism, un plus de uman discuţiilor dintre „maşinăriile de ucis”, o înlănţuire mai clară şi mai logică a cadrelor.

Timpul a trecut cu bine peste toţi şi de data asta este un lucru bun. Actorii au crescut şi s-au maturizat. Jennifer Lawrwnce se implică aici total, iar profilul ei perfect place în fiecare cadru. Chiar ştie să te facă să stai cu ochii pe ea.

Marea găselniţă a filmului (probabil şi a cărţii) este că de data aceasta să lase, să ajute protagonista să intre în contact cu ceilalţi competitori în jocul morţii. Faptul că acum se unesc şi grupul pare aproape o mică familie, cu parteneri de vârste diferite, inclusiv mai în vârstă, emoţionează mai mult, implică spectatorul într-o varietate mai largă de sentimente. Este mai uşor, dar şi mai frumos ca un actor să aibă partener de replică în cadru, de joc.

Partea 2 este mai întunecată, de la noroiul dramatic din districtul 12 până la împărţirea pe rase în celelalte sectoare pe care nu le văzusem până