Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este însă: cât de eficient comunicăm? Mai ales în meseria noastră, când timpul este permanent insuficient, când informațiile sunt din ce în ce mai numeroase, iar adresabilitatea și exigențele sunt proporțional augmentate(iar aici mă refer la pacienți,firește).n ziua de azi este din ce în ce mai ușor să comunici,sunt atâtea căi: toți avem telefon, notebook, tabletă, i-pad și mai știu eu ce!

În cabinetul nostru pacientul intră cu unele așteptări, cu speranțe și cu emoții.Este momentul în care dorește să ne comunice toate problemele(chiar și unele nemedicale).Din prima clipă a contactului cu pacientul este foarte important să comunicăm.

O cale este comunicarea non-verbală: o privire directă, sinceră și încurajatoare din partea medicului liniștește pacientul și economisește timpul luat de o introducere verbală.Un zâmbet discret și un gest de îndrumare spre patul de consultație sunt utile.

Un interval de câteva secunde acordat pacientului să se așeze, să își scoată documentele este binevenit.

Altă cale este comunicarea verbală: evident, mijlocul cel mai eficient.În primul minut al discuției este recomandabil să fie lăsat omul să își spună păsul, să aflăm punctul lui de vedere asupra acestei vizite la medic, ce l-a adus la noi. Apoi, cu întrebări țintite( cum bine știm să facem anamneza) și fără a-i permite de astă dată prea multe divagații celui din fața noastră ne facem meseria. Aici nu insist deloc, pentru că toți știm despre ce e vorba, iar eu vorbesc acum despre comunicare, nu despre cum trebuie să fie cosultat bolnavul.

Consultația s-a încheiat, avem un diagnostic( cert sau o suspiciune), avem o strategie de investigații sau terapeutică.Pentru noi totul e clar! Ar fi bine ca măcar o parte din aceste informații pe care le deținem despre cel din fața noastră să ajungă și la el, să