Dacă tot am scris despre învăţământ, o să continui subiectul. Nu de altceva, dar am prieteni care sunt actuali profesori ori fac parte, ca şi subsemnatul, doar din categoria foştilor elevi.
Dintre foştii învăţăcei şi actuali dascăli, mi se mai mărturisesc unii. Spre exemplu, prietenul C. Cadru didactic pe la „ţară”, ofuscat şi el, normal, de ultimele reguli cretinoide impuse de guvernanţi, referitoare la cine să respecte pe cine în şcoală, şi-a găsit o „portiţă” psihologică. S-a făcut că uită de umilinţe şi a dat-o pe glumă: „Frate, astăzi este Vinerea neagră, aia când se fac reduceri. La marketuri, normal. La mine la şcoală ce reduceri să fac? Aş face la elevi, dar nu-s chiar aşa prost, că-mi taie din salariu. Ca să intru şi eu în sistem, totuşi, îmi rămâne o ultimă soluţie. O să le fac reduceri la note”, a spus domnul C. Un altul, mai tânăr şi de oraş, profesorul V., a spus că îşi doreşte să facă o lecţie mai mult decât deschisă la care să invite nişte „nemernici” care au fost puşi la colţ (câteodată cu genunchii pe anumite produse ecologice), traşi de urechi, bătuţi la palmă, certaţi şi chiar scoşi de la ore, iar acum sunt oameni realizaţi din toate punctele de vedere. Adică şi intelectual, nu doar financiar. Şi care, am şi eu o cunoştinţă de genul ăsta, spun că: „Dacă nu mă bătea proful ăla atunci când a trebuit, acuma eram un nimeni”. Sunt de acord că s-au comis şi exagerări din acest punct de vedere, mai ales în ultima vreme. Dar ăsta este rezultatul lipsei de reciprocitate a respectului.