Ce paradox ! Premierul celei mai mari majorităţi parlamentare este atacat ca nimeni altul şi pus la colţ, pe coji de nuci. Venit pe un vot zdrobitor împotriva celorlalţi, Victor Ponta s-a trezit brusc lovit din toate părţile. În primul rând din capul statului, de unde i se aruncă în faţă zoaie de lături, insulte şi mojicii. Este jignit în fel şi chip, i se reproşează cu arţag vini închipuite, de parcă ar fi duşmanul poporului. Ba că subminează interesul naţional prin vizitele făcute în cancelariile străine, ba că încearcă să fie primul dintre miniştri. Nimic nu convine Uzurpatorului, orice întreprinde partenerul de pact este trecut prin otrava discursului cotrocenist. De parcă fiecare ar avea câte o Românie, iar Româniile astea şi-ar fi declarat război pe viaţă şi pe moarte. S-o mai pomeni altundeva atâta duşmănie între şeful administraţiei prezidenţiale şi cel al guvernului? Cum să pretindem altora să ne respecte, de vreme ce noi ne bălăcărim ca la uşa cortului?
În al doilea rând, Victor Ponta este mitraliat, săptămână de săptămână, de copreşedintele coaliţiei. Sigur, Crin Antonescu îşi doreşte înaltul divan, dar asta nu înseamnă că îi este permis totul. Într-o bătălie politică, poţi sacrifica multe, nu şi caracterul. Or, liderul liberal pare dispus inclusiv la marele compromis numai să ajungă la Cotroceni. Ceva este suspect în ultimele luni, îl ocoleşte, nu-l mai atinge cu ghioaga vorbelor de ocară pe tiranul de altădată. Un armistiţiu parcă s-a încheiat, însă refuz un astfel de gând. Prezidenţiabilul Crin şi-a schimbat ţinta, s-a săturat să tot tragă în Deal, a ales Valea, înspre Palatul Victoria. Simte că de acolo pândeşte primejdia şi a pornit cavalcada împotriva tovarăşului de uniune. Nu mai contează nici că pe mâna pesediştilor s-a văzut senator de Teleorman, scopul i-a cam umbrit luciditatea. Ştiu, recunoştinţa nu val