În viaţă, ca şi în literatură, personalităţile accentuate, „sufletele tari”, se definesc şi prin atitudinea faţă de risc, de aventură.

Există firi metodice şi precaute, care-şi construiesc cu atenţie fiecare etapă a vieţii, evaluând orice pericol şi retrăgându-se dinaintea primejdiilor cu o grabă ce aduce a laşitate.

Pe de altă parte, există structuri umane care nu pot funcţiona decât în situaţii-limită, spirite aventuroase, mânate de îndrăzneală, care, atunci când societatea în care trăiesc devine ternă sau previzibilă, îşi caută sau îşi inventează singure riscurile.

Paradoxal, niciuna din cele două categorii existenţiale mai sus menţionate nu se bucură, în acest univers, de mai multă siguranţă sau de mai multă satisfacţie decât cealaltă.

Peste cei precauţi, vine uneori valul destinului, măturându-le vieţile ca un taifun. Nimic din ceea ce constituia fundamentul unei vieţi proiectate, în cel mai mic detaliu, până în clipa morţii nu rămâne neatins. Toate contururile ferme dispar, şi acele personaje rămân să-şi strige pe lume durerea cu amărăciunea Regelui Lear.

Peste spiritele aventuroase, trece câteodată aripa Îngerului, făcându-le să reziste, în mod neaşteptat, la accidente biografice care ar face nişte nevolnici şi din bărbaţii cei mai tari. Viaţa lor devine, adesea, o înlănţuire de miracole, ca în povestea tinerei negrese din „Coliba Unchiului Tom” a lui Harriet Beecher-Stowe, care trece, cu pruncul în braţe, Fluviul Mississippi pe sloiuri, atingând, de fiecare dată, un nou liman, iar nu hăul lichid care vrea să o soarbă.

Dacă viaţa ar fi un joc de ruletă, cei precauţi n-ar juca decât pe roşu sau negru, pe par sau impar, cu şanse egale de a câştiga sau de a pierde, în vreme ce aventurierii şi-ar pune, de fiecare dată, toată averea pe un singur număr.

Dar, pentru febrilul „Jucător” al lui Dostoievski, până şi banii riscaţi d