Evoluţiile din ultima vreme indică o posibilitate interesantă: România ar putea fi de folos Chinei nu numai în contextul negocierilor pe care Beijing-ul le poartă cu Bruxelles-ul, ci şi pentru a ameliora percepţia cetăţenilor europeni asupra sistemului său social şi politic.
“Is China picking off individual EU members?” Dând acest titlu unei analize care avea ca punct de plecare noua relaţie pe care Ungaria visa să şi-o făurească cu China, EUobserver formula practic, acum un an şi patru luni, temerea majoră a Bruxelles-ului în raport cu strategia Beijing-ului: intrarea chinezilor pe piaţa comunitară, dar pe uşa din spate.
Caz-şcoală pentru modul excentric în care pot evolua lucrurile în contextul unei crize economice prelungite peste care se suprapune şi una identitară (de care Europa unită e greu de crezut că va scăpa vreodată), Ungaria a devenit sub Viktor Orban cel mai vulnerabil punct de pe harta de valori a UE, dar şi cea mai interesantă breşă pe care capitalul chinez a făcut-o în spaţiul comunitar.
Prin urmare, problema cea mare a Bruxelles-ului este aceea că Beijing-ul nu pare să fi traversat oceanul doar pentru a culege din ceea ce începuse să semene grădinarul rebel Orban, ci că va deschide în Europa Centrală şi de Est un mare aprozar cu care-i va ademeni pe micii producători din regiune.
Cum a evoluat între timp situaţia? În primul rând – amănunt surprins şi în analiza EUobserver - s-a dovedit că Ungaria, în sine, nu este mai interesantă pentru China decât ar fi, de pildă, un hectar de “pământ” pe Lună pentru cei care investesc milioane în agricultură.
Ca atare, jocul Chinei trebuie cântărit având pe masă viziunea de ansamblu, indiferent de ceea ce şi-au imaginat la un moment dat liderii politici de la Budapesta; sau de ceea ce ar putea crede în prezent omologii lor de la Bucureşti.
De precizat că în intervalul scur
