În sud-estul ţării sunt câteva aşa zise „oraşe”, ai căror locuitori duc dorul condiţiilor de la oraş, trăind ca la sat, cu sobe pe lemne construite în apartamentele celor câteva blocuri construite în localitate în urmă cu 30-40 de ani.

Era perioada în care propaganda comunistă se folosea de această transformare a unor comune ceva mai răsărite în oraşe, pentru a demonstra că se reuşeşte înfiinţarea sa la sate a condiţiilor de viaţă de la oraş. Marea transformare nu însemna nimic mai mult decât înfiinţarea unui liceu, uneori şi a unui spital şi construirea a câteva blocuri, la care încălzirea în sistem centralizat a fost închisă de peste două decenii. Locuitorii acestor „oraşe” şi-ar dori să devină ceea ce sunt, adică săteni, ca să nu mai plătească impozite „ca la oraş”, ci la nivel de comună.

Se lovesc însă de refuzul primarilor acestor localităţi, pentru că salariul unui primar de oraş este mai mare decât al unui primar de comună. Diferă şi numărul de consilieri locali şi de angajaţi ai primăriei, iar de aici sunt foarte clare şi interesele clientelei politice care roieşte în jurul unui primar dintr-o astfel de localitate.

O astfel de „comună-oraş” este şi localitatea Însurăţei, situată la 50 de kilometri de capitala de judeţ, municipiul Brăila, pe DE577, unde în toate cele 200 de apartamente de bloc sunt încălzite cu sobe pe lemne. Cea mai mare parte din cei 6.500 de locuitori doresc un revenirea la statutul de comună, ca să plătească taxe şi impozite mai mici. „Cunosc acest aspect. S-a mai pus problema asta, dar trebuie făcut referendum să se revină la statutul de comună. Dacă Consiliul Local va dori, vom demara această acţiune”, a declarat, pentru Agerpres, primarul Gheorghe Ionel. Centralele termice pe cărbune şi combustibil lichid, indicator al urbanizării localităţii, au fost închise în primii ani de după Revoluţie şi au devenit o amintire,