Arunci cu piatra-n mine…dar știi că are efect de bumerang? Mă etichetezi, crezând poate, că sunt un obiect neprețuit…dar nu-mi cunoști adevărata valoare! Mă faci să plâng, fără să știi că lacrimile mă-ntăresc și-mi dau putere să merg mai departe. Ai inchis ușa, dar nu poți să-mi închizi ochii. Iar când ochii nu mă ajută să văd lucrurile clar, îi închid și privesc cu inima…e tot ce am mai valoros, o bătaie de inimă în piept, care refuză să judece. Îmi doresc să trăiesc astfel încât să pot privi cu demnitate în ochii oamenilor, și să nu mă rușinez niciodată de ceea ce sunt în fața Lui Dumnezeu. Uneori viața ne poartă pe cărări străine, necunoscute, ne aduce-n cale oameni cu suflet bun, de care ne despărțim cu durere, la final de drum. Când putem știi că e ultima zi? În ce se măsoară clipa? Zdorbit ca un trandafir… așa e un suflet care nu se mai recunoaște-n alții, care nu se mai oglindește în lumina binecuvântărilor cerești. O lumânare ce se topește, dar rămâne mirosul dulce care te cucerește după ce se consumă, lăsând să pătrundă sclipirea-n ochi, aducând esență și speranță. Așa este un suflet jertfitor. Există un timp pentru toate, și orice lucru-și are vremea lui. Câteodată ne construim un zid în jurul nostru și ne ascundem în spatele lui, fără să știm cât e de ușor să găsim soluții la probleme, să găsim rezolvare, să cerem ajutor. Haideți să înfruntăm primejdiile, ceasul greu, încercările, loviturile sau pierderile care au loc zi de zi în viețile noastre. Să prețuim fiecare moment, să învățăm să ne apreciem, și să ne îmbrățisăm mai des! Renunțați să mai purtați pietre cu voi…” Cine dintre voi este fără de păcat să arunce cel dintâi cu piatra”! Singura piatră prețioasă este inima voastră! Aveți grija de ea! Vă trimit gânduri bune și vă îmbrățișez cu drag! Tabita Nedelcu

Arunci cu piatra-n mine…dar știi că are efect de bumerang? Mă etichetezi, crezând poate, că