Din ce a spus Adrian Nastase sambata, la Antena3, am ales sa comentez nemultumirea sa legata de comportamentul si limbajul suburbane prezente destul de frecvent in relatiile dintre politicieni, demnitari de inalt nivel, nemultumire pe care o impartasesc in totalitate. Dar, din experienta mea, anticipez ca efectul acestei critici va fi nul. E ca si cum te-a duce in padure, in mijlocul unei haite de lupi si le-ai explica ca nu e frumos sa se manance intre ei.
Legal, politicienii si demnitarii la care s-a referit Nastase sunt si ei cetateni care beneficiaza de dreptul constitutional la libera exprimare. Unul dintre cetatenii cu drept deplin la exprimare este si presedintele Romaniei, asa cum a confirmat insasi Curtea Constitutionala, atunci cand i-a recunoscut dreptul de a-si da cu parerea oricand si in orice domeniu, drept pe care-l foloseste cu o frecventa remarcabila potrivit educatiei, culturii, a modului in care a petrecut primii 7 ani din viata, la care se adauga intr-o proportie semnificativa disperarea. Disperarea ca va pierde Puterea, disperarea sa obtina mai multa Putere, disperarea ca i se termina mandatul si n-a profitat indeajuns de Putere, disperarea ca ar putea veni un moment teribil, cand va trebui sa dea socoteala in fata judecatorilor pentru tot felul de nelegiuiri, disperarea ca ... Nu e singurul. La fel fac si alti demnitari mai inalti sau mai putin inalti. Asta pe langa faptul ca unii nici nu au inteles vreodata ca sunt demnitari ai statului roman. Dumneavoastra, domnule Adrian Nasatse, care ati fost tarat intr- situatia mult mai grea ca disperarea, care ati trecut prin momente cumplite pentru un intelectual, ati fost la un milimetru de sinucidere pentru o sentinta data intr-un proces politic. Nu vreti sa aveti putina intelegere pentru nevolnicia sau disperarea care-i cuprinde pe unii, in loc le criticati limbajul, mai ales ca efectul e nu
