Coperta lucrării Amplasată într-o zonă cu dealuri împodobite de păduri, Chiojdenii au trăit acum o sută de ani febra defrişărilor nemiloase care au adus oamenilor de afaceri prosperitatea peste noapte, iar locuitorilor satelor numai necazuri

Publicistul Petre Abeaboeru îmbogăţeşte patrimoniul cultural al judeţului cu încă o monografie: ”Comuna Chiojdeni, un colţ de rai râmnicean” (Ed. Terra, Focşani, 2012). Prefaţată de prof. univ. Traian Jugănaru, lucrarea ne descoperă o lume quasinecunoscută, despre care nu ştim mai nimic, pentru că ignoranţa şi o proastă gestionare a banului public a făcut ca după 1989 cercetările despre lumea satelor vrâncene să se facă mai mult din iniţiativă privată decât sub coordonarea şi finanţarea unor instituţii de stat. Situată în partea de sud a judeţului, în fostul Slam Râmnic, comuna Chiojdeni este un microcosmos al României arhaice, unde întâlnim frânturi din toate etapele istoriei din ultima jumătate de mileniu. Sate ca Lojniţa, Cătăuţi, Luncile, Podurile, Mărăcini, Tulburea, Seciu, dealuri ca Bujorul, Duiul, Câlnăul, Chiojdeniul, Gârbova, Teişanu, Corbu, Dănoaia, Râpa Lungă, cursuri de apă ca Sărăţelul, Motnăul, Coţatcu, Viroaga, Slimnicul, Muşa, Mărăcini, Budoaia şi Spidele, ne creionează imaginea unei lumi arhaice în care timpul pare să fi rămas în loc, iar veşnicia să se fi împietrit în munţii de calcar care încearcă zadarnic să oprească apele Râmnicului. O comună vestită prin cele aproape o sută de fântâni, de unde locuitorii îşi ostoiau setea la începutul veacului trecut, dar şi prin artefactele precreştine rămase peste veacuri, din care amintim vestiţii ”stâlpi ai cerului”. Amplasată într-o zonă cu dealuri împodobite de păduri, Chiojdenii au trăit acum o sută de ani febra defrişărilor nemiloase care au adus oamenilor de afaceri prosperitatea peste noapte, iar locuitorilor satelor numai necazuri. Dacă astăzi devoratorii pl