În perioada postdecembristă s-a pus lacăt pe șapte din cele zece rafinării ale țării, iar capacitatea de rafinare a fost redusă de peste trei ori. Și pericolul încă nu a trecut
Rafinarea petrolului este una dintre cele mai vechi industrii din țara noastră. Zeci sau chiar sute de mii de oameni, de la angajați de rând și până la mari ingineri, au activat cu mândrie în cele zece rafinării: Arpechim, Astra, Dărmănești, Petrobrazi, Petromidia, Petrotel, Petrolsub, RAFO, Steaua Română și Vega.
Din cele zece rafinării existente în România, doar trei mai procesează ţiţeiul, capacitatea de rafinare fiind majorată anul trecut la aproximativ 12 milioane de tone, însă Petromidia (5 mil. tone), Petrobrazi (4,2 mil. tone) şi Lukoil (2,5 mil. tone) au prelucrat sub 10 milioane de tone de petrol anul trecut, conform datelor de la Statistică. OMV Petrom şi-a ajustat, anul trecut, capacitatea de rafinare de la 4,5 la 4,2 milioane de tone, ca urmare a procesului de modernizare, în timp ce ruşii de la Lukoil au anunţat că se vor concentra asupra modernizării rafinăriei de la sud de Dunăre. În acelaşi timp, kazahii de la Rompetrol au finalizat, în 2012, programul de modernizare de la Petromidia, în valoare de 380 de milioane de dolari, prin care a crescut capacitatea de rafinare de la 3,8 milioane de tone la 5 milioane de tone.
La mare depărtare de indicatorii din Vest
Înainte de criză, companiile petroliere anunțau planuri mărețe de creștere a capacității de rafinare, susținute fiind și de vânzările-record de autoturisme pe piața locală. Odată ce turbulențe financiare și-au făcut simțită prezența și în România, marile companii petroliere au înghețat investițiile și au revenit asupra planurilor inițiale. Astfel, una dintre cele mai mari rafinării la acel moment, Arpechim Pitești, și-a încheiat activitatea, deși era o rafinărie „focusată“