Părintele Nicolae Tănase, din Valea Screzii, judeţul Prahova, face cinste veşmintelor preoţeşti. Timp de 23 de ani, a dus o luptă crâncenă împotriva avorturilor. A convins mame să nu-şi lepede pruncii, oferindu-le un cămin. A adunat în casa lui orfani condamnaţi să-şi trăiască copilăria pe străzi. Acum, este tată pentru 250 de copii şi se zbate să le facă un rost tuturor. În plus, în grija sa mai sunt încă 200 de suflete necăjite, în cea mai mare parte femei bătute crunt de soţi care, ciocănind la uşa acestui om, au găsit alinare şi înţelegere.
Un bărbat îmbrăcat în straie negre urcă agale dealul din Valea Screzii, judeţul Prahova. Sătenii îi dau bineţe şi se grăbesc să-i sărute mâna muncită. În sfârşit, a ajuns acasă! O fetiţă cât un ghem de aţă vine în fugă pe iarba din faţa casei. I se aruncă cu putere la piept şi-l strânge tare în braţe. E tatăl ei şi îl iubeşte mai mult decât orice pe lume.
La rândul său, preotul Nicolae Tănase ar încerca să mute munţii din loc pentru această micuţă. Dragostea pentru copiii săi este nemărginită. Întotdeauna spune că nu are suficient de mulţi. Doar 250. Şase ai lui şi ceilalţi adunaţi de pe drumuri. Copii necăjiţi, copii cu probleme.
“În anul 1990, am început o luptă împotriva avortului. Mergeam prin spitale şi încercam să le conving pe femei să nu omoare pruncul nenăscut. Pe unele le-am convins să renunţe şi, dacă nu-şi permit o gură în plus, să lase copilul în grija mea. În 1994, am înfiinţat asociaţia Pro Vita, am construit un aşezământ în Valea Screzii, unde sunt primiţi cu braţele deschise toţi copilaşii şi familiie cu probleme sociale. În acest moment, în satele Valea Screzii şi Valea Plopului ne ocupăm de 400 de persoane, dintre care 250 sunt minori. Toţi sunt copiii mei, chiar dacă, oricând, se pot întoarce, dacă vor, la familiile lor”, spune preotul Nicolae Tănase când este întrebat de activitatea sa. @N_P
