Ultima zi de stat la Paris s-a anunţat a fi una extrem de frumoasă. Ca pentru a mă face să regret că vacanţa e pe cale de a se sfârşi. De fapt, nici n-a fost o zi petrecută în Paris, ci în Versailles.
Palatul Versailles a fost un fel de cireaşă de pe tort în cadrul celor zece zile petrecute în Franţa. Se ajunge uşor la Versailles, cu metroul, doar că biletul e ceva mai scump. Da’ ai şi muzică pe parcursul călătoriei. Un conaţional ne-a tras o cântare la acordeon, a luat mărunţişul pe care, cu generozitate, câţiva turişti i l-au strecurat în mână, după reprezentaţie, şi a dispărut în alt vagon, că Versailles-ul nu-i aşa departe de Paris şi pierdea clienţii.
Regele Ludovic al XIII-lea a avut la Versailles o vilă de vânătoare. Aceasta s-a dovedit a fi punctul de pornire, în 1678, pentru grandioasa construcţie realizată de Ludovic al XIV-lea, unul dintre cele mai frumoase palate ale lumii, model de-a lungul timpului pentru alte construcţii ridicate de capetele încoronate ale Europei şi martor în acelaşi timp al unor evenimente de o importanţă capitală pentru istoria lumii. Palatul a servit drept reşedinţă şi pentru următorii doi regi ai Franţei, Ludovic al XV-lea şi Ludovic al XVI-lea.
În anul 1682, Ludovic al XIV-lea a mutat la Versailles curtea regală a Franţei, în mare parte din dorinţa de a avea sub control nobilimea turbulentă. Simbol al monarhiei absolute, al puterii şi al eleganţei aristocratice, impunător, rafinat şi fastuos în acelaşi timp, palatul are nenumărate saloane, ale căror tavane sunt pictate de mari maeştri.
În acelaşi timp, acestea conţin numeroase colecţii de tapiserii, arme, obiecte de artă, cristaluri, piese de mobilier şi covoare. Nu toate sunt originale, pentru că, în 1789, multe dintre obiectele de artă au fost transferate la Luvru, în vreme ce majoritatea obiectelor care formau mobilierul a
