Nina Cassian e un personaj aparte în literatura română. A vrut să fie comunistă în ilegalitate, dar temperamentul său de dominatoare i-a atras antipatia tovarăşilor. A fost, apoi, atacată violent de critici. A devenit poetă de curte în comunism şi autoare de versuri pentru copii. Este poetă, traducătoare şi eseistă. Dar, cel mai important, este iubită. Vă prezentăm cele mai frumoase idile ale sale.
Nina Cassian s-a născut la 27 noiembrie 1924. La naştere, se numea Renée-Annie Cassian-Mătăsaru. În curând, va avea ultima aniversare ca octogenară. Vă prezentăm două dintre feţele frumoase ale Ninei Cassian: poeta şi iubita. Poeta. În 1940, Tudor Arghezi îi spunea sentenţios: „Talent incontestabil!“, după ce îi citise un caiet de versuri.
Prima sa poezie publicată în ziarul „România liberă“ abia în 1945, care a şcocat prin stilul său, are un titlu teribilist pentru o poezie de debut: „Am fost un poet decadent“. Primul volum, „La scara 1/1“, apărut în anul 1948, a fost atacat vehement de către criticii de partid, fiind considerat un exemplu de „poezie decadentă“.
De atunci, cariera sa literară a devenit o sinusoidă ciudată: a început să publice versuri realist-socialiste, dând dovadă de o neaşteptată obedienţă, iar apoi s-a izolat într-o fermecătoare literatură pentru copii. Încă se găseşte în manualele de clasa a III-a. De la sfârşitul deceniului şapte, perioadă marcată de o oarecare liberalizare a ideilor, s-a relansat ca poetă a decadenţei. În 1985, a părăsit România. Astăzi, trăieşte în New York. Este poetă, traducătoare şi eseistă. Şi încă este iubită.
Nina Cassian a vorbit mereu cu o sinceritate sfâşietoare despre sine, iar asta a fost un magnet pentru orice interlocutor, jurnalist sau nu. În urmă cu puţini ani, făcea cea înduioşătoare demonstraţie de psihanaliză într-un tabloid românesc: „Fiind o fată urâtă, am fost bucuroasă cumva de a
