Pensionat "forţat" de Armata Română la doar 40 de ani, maiorul Ovidiu Grovu poate spune că îşi trăieşte a doua viaţă. Pasiunea pentru fotografie a ajuns să fie un mod de viaţă, iar de cinci ani Ovidiu Grovu munceşte şi trăieşte din fotografie.

La parterul unui bloc din Bistriţa, Ovidiu Grovu şi-a amenajat un studio foto. În spatele draperiilor groase, universul lui Grovu se limitează la diafragme, timp de expunere, lumini şi umbre, idei şi decoruri. Nici într-un moment nu a crezut că pasiunea pentru fotografie, dezvoltată încă din copilărie, va ajunge să-i fie meseria de bază după ani şi ani de militărie.

"Cui nu-i place fotografia? De la pasiune până la a face zi de zi acest lucru este cale lungă, însă după ce te prinde nu ai nicio scăpare decât să mergi înainte. Nu pot spune că am lăsat cariera militară strict pentru fotografie. Întâmplarea fericită face că o perioadă de timp au mers lucrurile în paralel şi dacă astrele s-au aliniat şi am părăsit Armata, s-au realiniat continuând cu aceatsă minunată pasiune - fotografia.

Nu eu am renunţat la haina militară, ci Armata Română a renunţat la noi. Ne-au oferit şansa ca după 20 de ani în care investeşte în tine, o instituţie a statului îţi dă şi un miliard să pleci, la 40 de ani, când eu consider că ai fi început să dai ce ai mai bun în tine acelei instituţii. Dar astea sunt vremurile, ce să-i faci", spune Grovu.

„Eu sincer am uitat artileria”

Pentru prima dată Ovidiu Grovu îmbrăca haina militară în 1983. Pe atunci s-a decis să urmeze cursurile Liceului Militar, ca mai apoi să se înscrie la şcoala de ofiţeri de artilerie. A absolvit în 1990, făcând parte din prima generaţie de ofiţeri ai Armatei Române libere. Imediat după absolvire a fost detaşat la Bistriţa, unde se află şi în prezent. Are la activ două misiuni internaţionale, una în Angola şi una în Congo, ultima dintre ele fiind şi punctul te