Pentru apa sa limpede şi bună, izvorul de pe Valea Lupşească din Vulcan este căutat de către foarte mulţi vulcăneni. Sunt oameni care urcă pe jos, ca să ia apă de aici, taman din partea cealaltă a oraşului. Unii vin cu maşina sau trăgând câte un cărucior şi duc cu ei, la plecare, câte zece-douăzeci de pet-uri pline.

Zilele trecute,

toţi cei care s-au dus la deal, ca să ia apă, sau au mers mai departe pe drumul forestier au putut vedea, cam la zece metri mai jos de izvor, ceva oribil. Pe gardul din stânga era atârnat un câine mort. Ieri, când am făcut poza, leşul animalului era dat jos şi stătea aruncat la margine de drum. Privindu-l mi l-am reamintit. Era câinele unui gospodar cu casă puţin mai sus care obişnuia să vină aici, ca să-i facă curte căţeluşei lui nea Ion. A cărui casă e imediat în stânga izvorului.

Am aflat că felul

câinelui, cunoscut de toţi cei care vin aici ca fiind blând şi deloc agresiv, i l-ar fi făcut un bărbat care locuieşte tot în apropiere. Omul şi-ar fi găsit moarte câteva capre sau ar fi constatat dispariţia acestora – asta nu am putut afla exact - şi, de aici, ar fi tras concluzia că ele ar fi fost mâncate de câinele acesta şi de căţeluşa cu care el concubina. Ca urmare, în bună tradiţie momârlănească a pus mâna pe boată şi l-a căsăpit. După care l-a atârnat de gard. Aceeaşi soartă a avut, apoi, şi căţeluşa.

Persoanele care

urcă la izvor şi cel căruia îi aparţinea animalul nu cred deloc în povestea asta cu caprele mâncate de un câine de casă, obişnuit de mic doar cu hrană gătită. Oamenii cred mai degrabă că la mijloc ar fi, totuşi, vreun câine, dar unul cu două picioare ajuns în vale de undeva de sus, din Dallas. Cartier în care foamea-i mare, acum în prag de iarnă, printre unii locatari.

Pentru apa sa limpede şi bună, izvorul de pe Valea Lupşească din Vulcan este