Lungmetrajul de debut al Alexandrei Gulea parca e facut de un strain: arata bine, dar arata lucrurile care iￂar sari in ochi cuiva care vine in Romania pentru prima oara. Senzatia apare de pe generic, atunci cand muzica de influenta populara se suprapune peste imaginea unor blocuri staliniste peste care pluteste ceata. Poezia mizerabilista nu suna fals initial, dar nesiguranta scenariului si lipsa de autenticitate a interpretarilor scad treptat potentialul filmului de a convinge.
Alexandra Gulea s-ￂa nascut, spune, putin in cinema, iar faptul ca tatal ei, Stere Gulea, e regizor, a facut-o sa se orienteze spre aceasta profesie. A studiat filmul in Franta (la Ecole Nationale Superieure des Beaux Arts din Paris) si Germania, a si predat (sau mai preda inca) la Scoala de Film de la Munchen, si pana la "Matei, copil miner" a facut, nu fara ecou, film documentar, lucrand si ca monteur.
Acum cativa ani, cand filma ceva la Gara de Nord, a cunoscut un copil de 9ￂ-10 ani care fugise de acasa, din Valea Jiului. (Azi e in Italia.). Povestea a ramas cu ea si, cand a venit vremea debutului, a ales sa o spuna. Pentru Matei, eroul filmului, ca si pentru alti interpreti, regizoarea a facut casting in zona.
Alexandru Czuli, un copil care venise la probe pentru un rol episodic, a impresionatￂ-o asa de mult incat lￂa pastrat pentru rolul principal. Cu figura mai mult lipsita de expresie decat obstinata sau resemnata, Matei inainteaza, fara sa para motivat in vreun fel, prin peisajul poetic si dezolant al unui orasel de pe Valea Jiului, pustiu nu doar pentru ca e inceput de iarna, dar si pentru ca maturii muncesc in alte tari.
Bloculetele staliniste nu arata rau prin ochii directorului de imagine Reinhold Vorschneider care le surprinde de cateva ori cu interesul unui turist estet si curios. Montajul isi ia de mai multe ori liberta
