Poliţiştii bucureşteni încearcă să afl e cine ar fi vrut să se răzbune pe Zlatko Garac, omul care, timp de 15 ani, a pus pe picioare mari afaceri cu fier vechi în România.

Asasinul care l-a pândit şi l-a împuşcat pe croatul Zlatko Garac, vineri seara, în curtea unei companii din cartierul Băneasa, nu a fost prins. Victima nu a oferit prea multe informaţii anchetatorilor, iar acum se află într-o clinică privată din Germania. Nu neapărat din cauza rănilor, cât mai ales pentru siguranţa sa. Mobilul atacului pare să fie legat de afacerile cu fier vechi şi deşeuri reciclabile de care se ocupa Garac, din calitatea sa de director general şi reprezentant al unei mari companii din Berlin, ALBA Recycling.

Anchetatorii sunt foarte reţinuţi în informaţii către presă, deoarece, aşa cum a afirmat adjunctul şefului Poliţiei Capitalei, comisarul şef Marius Voicu, evenimentul de vineri se poate înscrie în sfera criminalităţii trans-frontaliere. Aici poate fi vorba şi de reţelele de tip mafiot care fac bani buni din tranzacţiile cu deşeuri metalice. În acest context, povestea lui Zlatko Garac capătă alte valenţe.

Afacerea cu fier vechi românesc exportat peste hotare a început în primii ani de după 1990, când oţelăriile şi-au redus extrem de mult activitatea şi au început privatizările. S-a tăiat tot ce s-a putut din marile combinate, din firme dezafectate, din foste IAS-uri şi CAP-uri, iar fierul s-a vândut. Cele mai mari cumpărătoare şi prelucrătoare de metal au fost şi sunt Germania şi Turcia.

În România s-au format holdinguri care astăzi fac bani grei din exportul de deşeuri feroase sau neferoase. Pentru a avea o imagine despre dimensiunea afacerii şi pentru a înţelege de ce tentaculele mafiei s-au întins în acest domeniu, trebuie să ştiţi că, în ultimii patru ani, numai prin Portul Constanţa s-au exportat, anual, circa două milioane de tone de fier vechi.