Atenţi la ce ne dezbină, marcăm - şi nu trăim - Ziua României, care a ajuns să însemne doar “o zi liberă” şi nu o zi a libertăţii.

Uităm adesea de tot ce ne aduce împreună, de motivele pe care le avem să fim uniţi, oriunde ne-am risipit pe harta lumii.

Uităm că pe toţi ne leagă, indiferent cât de multe alte lucruri ne-ar despărţi, limba. Limba română. Cea în care ne trăim viaţa, ne gândim viitorul. Cea în care ne iubim copiii, cea care ne ţine legaţi de România.

Suntem, fiecare dintre noi, croiţi din cuvinte. În miezul alcăturii noastre ca oameni sunt cuvintele prin care părinţii noştri ne-au lăsat moştenire valorile, dar şi prejudecăţile, ne-au transmis dragostea, dar şi fricile, puterea, dar şi resemnarea. La baza alcătuirii noastre stau expresiile oamenilor pe care i-am privit cu admiraţie, dar şi ale celor pe care i-am dispreţuit, stau discuţiile cu cei care ne-au fost prieteni, dar şi cu cei care nu ne-au avut niciodată la inimă.

Citiţi continuarea opiniei lui Claudiu Pândaru pe www.gandul.info

Atenţi la ce ne dezbină, marcăm - şi nu trăim - Ziua României, care a ajuns să însemne doar “o zi liberă” şi nu o zi a libertăţii.

Uităm adesea de tot ce ne aduce împreună, de motivele pe care le avem să fim uniţi, oriunde ne-am risipit pe harta lumii.

Uităm că pe toţi ne leagă, indiferent cât de multe alte lucruri ne-ar despărţi, limba. Limba română. Cea în care ne trăim viaţa, ne gândim viitorul. Cea în care ne iubim copiii, cea care ne ţine legaţi de România.

Suntem, fiecare dintre noi, croiţi din cuvinte. În miezul alcăturii noastre ca oameni sunt cuvintele prin care părinţii noştri ne-au lăsat moştenire valorile, dar şi prejudecăţile, ne-au transmis dragostea, dar şi fricile, puterea, dar şi resemnarea. La baza alcătuirii noastre stau expresiile oamenilor pe care i-am privit cu admiraţie, dar şi ale celor pe care