Preşedintele a mai ieşit odată pe sticlă, la Biserica Adorării Sale, pentru a lămuri lucrurile în legătură cu împrumutul său de la bancă pentru achiziţionarea celor 300 ha de teren de la Nana. "Este o manevră politică!" – punea domnia sa lucrurile la punct. Un fapt obişnuit de viaţă, normal, este tratat de către răuvoitori într-o manieră care nu ţine cont de dreptul la intimitate şi viaţă personală.

De ce nu are preşedintele dreptul pe care-l are orice cetăţean, de a face în condiţii legale, o achiziţie? Ce, suntem pe vremea comuniştilor când doar noţiunea de proprietate ridica tensiunea autorităţilor? Politicienii USL au intrat cu bocancii în viaţa personală a fiicei preşedintelui, făcând din această achiziţie un scandal, cu incriminări şi formări de comisii de anchetă. Şi dl preşedinte o ia de la capăt cu explicaţiile: eu sunt cel care a dorit să facă această achiziţie, dar reglementările nu-mi dădeau dreptul să obţin împrumutul (sunt prea bătrân şi am leafă mică!). Aşa încât actele s-au făcut pe numele fiicei mele, care ca orice cetăţean, a făcut cerere la bancă şi după ce a prezentat toate garanţiile necesare, a primit banii pe care-i va plăti în rate, vreme de 30 de ani.

A, că l-am trimis pe consilierul Rădulescu să vadă ce e cu terenul? A fost o solicitare prietenească, nu una de serviciu. Nu! Că l-am sunat pe Chiţoiu să nu-l dea afară pe Gheţea? Păi, puteam să nu intervin pentru un om pe care-l cunosc de opt ani şi împreună cu care am luptat ca băncile străine să nu-şi retragă banii din România? Şi nu doar asta: ce-ar fi zis aceleaşi bănci străine, dacă şeful asociaţiei lor era dat afară? Trecuseră 40 de zile de când am obţinut împrumutul, atunci când l-am sunat pe Chiţoiu. O solicitare a preşedintelui nu poate fi catalogată ca trafic de influenţă, e datoria mea să veghez la respectarea legalităţii, ori ce voia să facă Chiţoiu era