Din martie 1918, dupa Unirea Basarabiei pe calea democratica cu România, activitatea patriotilor ardeleni si bucovineni aflati în Rusia, în frunte cu O. Ghibu, s-a intensificat în scopul înfaptuirii depline a idealului unitatii nationale a românilor.
Basarabia devenise un teren propice pentru activitatea românilor transilvaneni si bucovineni, tinând cont de faptul ca dupa armistitiul de la Focsani si pacea de la Bucuresti cu Puterile Centrale guvernul tarii, condus de Al. Marghiloman, din ratiuni de politica externa, manifesta circumspectie si vigilenta fata de activitatile antiaustro-ungare, adoptând, fortat, unele masuri coercitive.
Ca si în întreaga noastra istorie s-a dovedit înca o data necesitatea conlucrarii, a solidaritatii depline între românii din toate provinciile istorice în momentele cruciale, de cumpana pentru destinele natiunii.
Dovada este activitatea politica pe care avea s-o realizeze la Chisinau Comitetul National al românilor emigrati din Austro-Ungaria.39 Astfel, la 6 octombrie 1918 a fost redactata la Iasi, Declaratia Comitetului National al românilor emigrati din Austro-Ungaria. Întrucât acest document de mare importanta istorica si politico-nationala nu a putut fi imprimat si difuzat la Iasi, sub guvernul filogerman condus de Al. Marghiloman, el a fost publicat la Chisinau, în „România noua”, de unde a fost difuzat în toate provinciile românesti ca si în întreaga lume.
În aceasta declaratie se exprima hotarârea de autodeterminare si separare definitiva de Austro-Ungaria, a Transilvaniei si Bucovinei, precum si unirea lor cu România.
Onisifor Ghibu consemneaza în memoriile sale ca „declaratia aceasta avea sa fie facuta cunoscuta în toata lumea, ea exprimând vointa autentica a poporului român din cele doua provincii”.
Continutul ei a fost facut cunoscut public si în cadrul unei ma
