În anul de graţie 1999, în plină samavolnicie anticomunistă de tip CDR-ist, apărea în România volumul "Miracolul chinezesc. 23 de personalităţi ale vieţii publice din România despre Miracolul chinezesc“. Printre aceste 23 de personalităţi alese şi intervievate, pentru că vizitaseră recent China, se numărau: Ion Iliescu, Petre Roman, Adrian Severin, Horia Alexandrescu, Alexandru Mironov.
Cuvîntul înainte şi alcătuirea antologiei erau semnate de Ion Cristoiu, acţionar la Editura care tipărea cartea, Evenimentul românesc, dar şi director al ziarului Cotidianul, aparţinînd familiei anticomuniste Ion Raţiu.
În Cuvîntul înainte, făcînd o retrospectivă a celor 9 ani de istorie postdecembristă, denunţam lipsa de pragmatism a clasei politico-mediatice de la noi faţă de miracolul pe care-l constituia China, lipsă de pragmatism concretizată întro paranoie anti-China comunistă.
Scriam atunci, în 1999:
"Această sacrificare a realismului necesar, indispensabil oricărei politici la nivel înalt, s-a evidenţiat în atitudinea faţă de Republica Populară Chineză. Regimul anterior lui decembrie 1989 stabilise solide legături economice, eficiente pentru ambele părţi, cu Beijingul. Pentru că Republica Populară Chineză avea un alt sistem politic decît cel instaurat în decembrie 1989, politicienii români s-au străduit din răsputeri să-şi expună distanţarea faţă de Beijing. Ei au considerat că o asemenea atitudine îi face să treacă automat, în ochii românilor, drept oameni fără nici o legătură cu trecutul comunist. S-a ajuns pînă acolo cu această paranoie anticomunistă încît primele vizite ale unor politicieni români în China să fie rapid taxate drept expresii ale nostalgiei după regimul ceauşist. O asemenea atitudine a fost promovată nu numai la nivelul clasei politice, dar şi la cel al conducerii noii Românii. În plan economic, efectele au fost catastrofale.
