Atunci când spui „capătul lumii” nu-ţi poţi imagina decât o afundătură întunecată, un drum anevoios, un loc rece şi neprimitor. Şi la Petroşani, ca în orice oraş din Valea Jiului, există şi un astfel de loc, la Dărăneşti, zona turnului de apă.
Până să ajungi acolo cu maşina, treci prin Colonia măcinată de lucrările de introducere a canalizării. În unele părţi, acolo unde s-au realizat lucrări, s-a şi turnat ceva asfalt, de fapt singurul asfalt de pe stradă.
Strada Mihai Eminescu este strada străbătută pe mijloc de o fâşie de asfalt negru, turnat după ce, acum vreo câteva săptămâni s-au încheiat lucrările de introducere a ţevilor de canalizare. Unde s-a lucrat, s-a astupat, dar tot a fost lăsată o porţiune, la capătul străzii, spre adăpostul de câini, care este împrejmuită cu bandă avertizoare pentru a ţine traficul deoparte, dar a rămas neasfaltată. La celălalt capăt la străzii Mihai Eminescu, nici picătură de asfalt, doar rămăşiţe de piatră cubică şi două grămezi, una cu pietriş, alta cu nisip, neîmprăştiate, care ar fi de mare folos acelei porţiuni de drum fără asfalt. Dar oare cine să-l împrăştie?
Spre turnul de apă, drumul este practicabil, dacă se parcurge cu grijă. Însă şi aici găsim o porţiune pe care s-au efectuat lucrări şi apoi a fost abandonată, şi pe care traficul cu un autovehicul este infernal, aproape că nu poţi să treci cu maşina.
Pe George Enescu, la nr. 39, muncitorii de la Apa Serv Valea Jiului, spun oamenii, au lucrat la reparaţia unui cămin. După ce au terminat lucrarea au asfaltat, au protejat gura de intrare în canal. Interesant că acum o lună au revenit în teren şi au decopertat în jurul cămi-nului, apoi au plecat şi au lăsat aşa. Aşa cum se vede în imaginea alăturată. Iar locul decopertat l-au umplut cu pietriş. Ca să ocolească, şoferii şi-au făcut loc pe lângă drum, prin boscheţi, şi au nivelat o porţiu
