La 25 noiembrie 1177, la Montgisard, s-a dat bătălia dintre armata condusă de Saladin şi cea a regatului Ierusalimului. Având doar şaisprezece ani şi fiind bolnav de lepră, regele Balduin al IV-lea a putut spune lumii că viaţa sa, pe care o bănuia a fi scurtă, nu a fost în zadar. Montgisard este singura bătălie în care Saladin a fost învins de cruciaţi.

În anul 1177, regatul cruciat al Ierusalimului se afla în faţa unei crize de succesiune. Regele Balduin al IV-lea era lepros şi nu putea lăsa un moştenitor la tron. Sora lui, Sibila, era lăsată văduvă şi gravidă de către William de Montferrat, iar nobilii regatului începuseră să-i caute un alt soţ, potrivit cu rangul ei. În acelaşi timp, Filip de Alsacia, conte de Flandra, sosise în pelerinaj la locurile sfinte şi ceruse ca Sibila să fie măritată cu unul dintre vasalii săi. Filip şi Balduin plănuiau, de asemenea, o alianţă cu Imperiul bizantin pentru un atac naval asupra Egiptului; însă nici unul dintre aceste planuri nu a fost pus în plicare. Aceasta, în pofida faptului că regele a încercat să-i lămurească pe bizantini că o schimbare a taberei şi o alinaţă cu cruciaţii este mai benefică decât cu musulmanii şi că e mult mai convenabil să aplice o lovitură preventivă asupra lui Saladin în Egipt, folosind forţe navale superioare.

Între timp, Saladin plănuia propria sa invazie asupra regatului Ierusalimului, atac pornit dinspre Egipt. Aflând despre planurile lui Saladin, Balduin al IV-lea a părăsit Ierusalimul, potrivit lui William de Tir, cu numai 375 de cavaleri pentru a încerca organizarea unei apărări la Ascalon, însă Balduin a rămas blocat acolo de către Saladin care, potrivit aceluiaşi William de Tir, avea sub comanda sa 26.000 de oameni.

Însoţitorul regelui Balduin era Reynald de Châtillon, lord de Transiordania, care tocmai fusese eliberat din captivi