Este meritul Guvernului condus de el, dar si un mare merit personal. Relansarea relatiilor cu China. O sansa istorica pentru Romania si, in egala masura, o uriasa sansa politica pentru artizanul noilor relatii. Ceea ce se poate intampla chiar in aceste zile si efectele care vor fi resimtite in Romania in urmatorii ani ar putea transforma relatiile traditionale romano-chineze, care in ultimii noua ani au fost mai putin vizibile, intr-un veritabil parteneriat strategic. Din care Romania sa iasa cu un urias beneficiu.
Nimeni nu se indoieste ca, istoric vorbind, apogeul relatiilor dintre cele doua state a fost atins in anii dictaturii comuniste. Sub conducerea lui Nicolae Ceausescu. Atunci, Romania era nu numai un partener economic extrem de importanta al Chinei, chiar un investitor in China, inclusiv de tehnologie, ci si un partener politic. Bucurestiul se transformase, prin diplomatia practicata sub Ceausescu, intr-o veritabila punte intre restul lumii si o China izolata atat in raporturile cu Statele Unite, cat si in raporturile cu Uniunea Sovietica si statele Europei Occidentale. Apoi a urmat o relativa scadere a intensitatii relatiilor romano-chineze, imediat dupa prabusirea blocului sovietic. In urma cu nouasprezece ani, relatiile politice cu China s-au incalzit din nou si acest proces a continuat sub presedintia lui Emil Constantinescu, atunci cand Adrian Severin era seful diplomatiei de la Bucuresti. Dar nici atunci relatiile romano–chineze nu au mai putut fi calificate drept parteneriat strategic si nici potentialul acestor relatii in plan economic nu a putut fi fructificat.
Odata cu guvernarea USL, iata ca situatia se schimba. Prima voce puternica a diplomatiei de la Bucuresti care a vorbit, socandu-i poate pe unii, despre relansarea parteneriatului romano-chinez a fost profesorul Andrei Marga, in scurta perioada in care a detinut portofoliul Ext