România este, de câţiva ani, în moarte clinică. Statul, ca instituţie centrală şi supremă a ţării, nu mai funcţionează de mult timp, iar poporul este ”pierdut” din mai toate punctele de vedere (debusolat socio-politic, dezinteresat de soarta şi viitorul ţării, sărăcit în cea mai mare parte a lui şi, mai presus decât orice, depărtat de Dumnezeu). Cei din cauza cărora s-a ajuns aici sunt aşa zişii oameni politici ai ţării. Aproape toţi. Ăştia pot fi orice, numai politicieni nu. Ei nu cunosc doctrinele politice, nu le respectă, nu le apără, nu au principii politice, migrează dintr-o organizaţie politică într-alta funcţie de interesele exclusiv mercantile, sunt prost pregătiţi profesional, nu au experienţă administrativ-managerială şi, mai mult decât toate, sunt absolut dezinteresaţi de felul în care trăieşte poporul. Ei sunt doar nişte etichetaţi ca fiind politicieni, dar în realitate acţionează după principii mafiote (cei mari în funcţii) sau după principii slugarnice, cu spinările îndoite (cei mici în funcţii). Ăştia sunt, în marea lor majoritate, politicienii români din ultimii douăzeci şi trei de ani. Mafioţii cu locotenenţii lor. Vina lor faţă de starea generală a ţării este incomensurabilă. Aceşti oameni sunt asasinii economici ai României, dar românii?! Poporeanul, cel care-i trimite acolo unde se iau deciziile faţă de prezentul şi viitorul ţări, el nu are nici o vină?! Cum poate fi explicat acest fenomen, ce logică poate exista în faptul că cineva te fură şi te minte permanent, iar tu, de peste douăzeci de ani, îl susţii pentru a face acestea, ba mai mult îl mai şi apreciezi?! Cum este posibil să te laşi manipulat zeci de ani, prin intermediul unei prese păcătoase care ţi-a stâlcit pur şi simplu capacitatea de percepţie a lucrurilor, capacitatea de reacţie firească, socială, de om liber şi demn cum credeai prin anii ’90 că vei deveni?! Iată mai jos un singur exe