Se împlinesc 1900 de ani (!) de la ridicarea Columnei lui Traian, una din sursele de cunoaştere cele mai importante pentru istoria noastră veche.
Cu acest prilej, Institutul Cultural Român din Londra, împreună cu Muzeul Victoria & Albert, au organizat un program special. Iniţiativa mi se pare a fi una cum nu se poate mai fericită, mai ales că, pe lângă obişnuitele conferinţe ştiinţifice, vor fi prezentate filme şi fotografii 3D ale basoreliefurilor de pe columnă. Cum Victoria & Albert este unul dintre cele mai vizitate muzee din Londra, acesta este un prilej extraordinar pentru ca turiştii din toată lumea să afle despre povestea cuceririi Daciei de către romani şi, în consecinţă, despre originile latine ale poporului român.
M-a pus însă pe gânduri caracterul izolat al acestui eveniment. Într-o ţară în care numărul de dacologi şi tracologi este, probabil, mai mare decât al celor care studiază secolul al XVIII-lea, nu s-a găsit nimeni sau, mă rog, aproape nimeni care să discute pe această temă şi importantă, şi utilă. Ne lăudăm cu originile noastre latine, cu faptul că suntem ”o oază de latinitate într-o mare de slavi”, dar nu facem nimic pentru a argumenta această identitate.
O reproducere integrală, în piatră sau în alt material, a Columnei lui Traian nu există în România, deşi, cum să spun, timp a fost cam 1900 de ani. E-adevărat, Muzeul Naţional de Istorie dispune de un lapidarium, dar el este insuficient şi nici pe departe valorificat aşa cum ar trebui. Fiecare muzeu din ţară are măcar o fotocopie cu imagini de pe columnă, dar, la drept vorbind, pentru românul mediu, care n-a învăţat istoria decât la şcoală, Columna este, practic, o necunoscută. Ne-ar trebui, mai mult ca sigur, un muzeu al Columnei lui Traian, dar, dacă alte muzee, poate chiar mai importante (Muzeul Comunismului?), nu au fost deschise, la ce ne-am putea aştepta?
Departe est
