A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti, un guvern care conta pe 15.000 de specialişti. Numai că pe aceste mirifice plaiuri, specialiştii pe care mizează politicul sunt doar cu numele.În realitate sunt habarnişti, după cum se va vedea în continuare.

Onor guvernul care fusese proaspăt instalat urma să mărească acciza la carburanţi. Dar nu oricum, ci heirupist. Într-o grabă nebună, au convocat presa la guvern, pentru a-i prezenta proiectul care urma să fie implementat mintenaş. Era 30 decembrie, ţara avea alte priorităţi, numai guvernul moşmondea proiectul, spre disperarea ziariştilor, care tooot aşteptau să vină ministrul de resort, să explice cum stă treaba, dar uite că ăsta nu mai apărea. De plictiseală, presarii au luat la mână proiectul, adus de purtătorul de cuvânt. Şi ce să vezi? Un ziarist bătrân, tobă de economie, a calculat o dată, de două ori, de trei ori şi de fiecare dată i-a dat cu zecimale. Nu era bine. Ziariştii l-au chemat pe ministru, i-au arătat erorile, ministrul, cu un aer zăpăcit, a zis că se întoarce după ce recalculează specialiştii. Uite-aşa au mai trecut nişte ceasuri, mai rămăseseră doar câţiva jurnalişti, de la vreo două ziare, care-şi convinseseră şefii să ţină ediţia, şi de la cele două agenţii de presă, aia de stat şi aia privată. Într-un târziu, ministrul şi-a făcut din nou apariţia, recunoscând spăşit că presa avea dreptate. Doar că nu mai era nimic de făcut: acciza la carburanţi eronat calculată, care avea să provoace un iureş financiar, plecase deja spre benzinari.

Legătura acestui caz zguduitor de imbecilitate şi pripă guvernamentală cu cabinetul fundamentaliştilor uslamişti de azi e, superb arc carpatin peste timp, incompetenţa. Ăştia de azi, care vor să umfle acciza ca să aibă marafeţi de găleţi electorale, sunt varză. Lasă că sunt ticăloşi, instituţionalizând invective – dacă aud chinezii cu se ocu