Am asistat zilele trecute la un eveniment greu de catalogat, de explicat, de înţeles.

În urmă cu două săptămâni, un băimărean stabilit în Bucureşti, fost demnitar al statului român a venit în Baia Mare pentru a vernisa o expoziţie de pictură, o „personală”.

Fostul demnitar pictează, sculptează, scrie poezii, este un iubitor de frumos. Se numeşte Marin Bivolaru şi a dorit ca prima lui expoziţie de pictură să fie în Baia Mare, oraşul de care îl leagă multe. A venit ca un cetăţean corect şi a închiriat sala din Centru Vechi pentru expoziţie. A avut loc vernisajul şi au urmat câteva zile în care la sală au venit prieteni, cunoscuţi, foşti colegi.

După câteva zile, a fost înştiinţat că trebuie strânsă expoziţia deoarece în sala respectivă urma să aibă loc un eveniment cultural. Iniţial, a crezut că este vorba de o zi. S-a resemnat, nu a spus nimic. Argumentul că el a plătit sala pentru mai multe zile, inclusiv aceea în care a trebuit să scoată expoziţia şi încă două zile nu a contat pentru viceprimarul Ludescher. Apoi a fost anunţat că nu mai poate expune deoarece expoziţia evenimentului urma să rămână în sală mai multe zile. Fostul demnitar s-a înfuriat. Nu are importanţă că este un fost demnitar! Cetăţeanul care a plătit un serviciu a fost scos afară doar pentru că Istvan Ludescher a dorit acea sală pentru expoziţia unui pictor român de naţionalitate maghiară. Nu are importanţă cine este. E un artist valoros şi nu are nimic de a face cu situaţia. A fost şi Consulul Ungariei în România pentru a-i oferi artistului băimărean o distincţie din partea statului maghiar.

Am fost la eveniment. Nu s-au respectat protocoalele diplomatice în totalitate, s-a cântat imnul maghiar, de oficiali români, dar la cel român nu a cântat decât Ilie Tudor. Ce mai o sumă de momente maghiare şi o jignire adusă unui om ce a venit de la 600 de kilometri, a plătit ş