„Mereu mă pierd în vorbire”, i-a spus, cu ani în urmă, Mihnea mamei lui, pe când literele semănau toate una cu cealaltă, cuvintele nu începeau şi nu se terminau niciodată cum se cuvine pe foaia de hârtie, iar sunetele erau greu de prins în peniţa stiloului. „O să te găsesc, Mih”, i-a promis mama sa, Monica Făgeţean, care şi-a notat într-o agendă bleumarin discuţia de atunci, drept urmă a unei înţelegeri între suflete, ce nu va fi niciodată încălcată.

Mihnea Făgeţean este un adolescent care a trebuit să lupte din greu pentru a-şi însuşi un lucru care nouă ni se pare ca de la sine înţeles şi fără de care nu ne putem concepe existenţa: scrisul şi cititul în limba română. Nici nu ma ţinem minte când, fără niciun efort, am ajuns să înşirăm frază după frază pe foaia de hârtie. Mihnea nu poate uita însă orele de muncă obositoare care au făcut ca astăzi el să poată scrie, pe o coală albă "La mulţi ani, România!". Vi-l vom prezenta astăzi pe acest adolescent puternic, croit într-un fel cu totul special. Şi vă vom arăta întâlnirea sa cu un misionar al limbii române, scriitorul Dan C. Mihăilescu. Un om cu care Mihnea are în comun mai multe decât s-ar părea la prima vedere. Şi omul care aduce cartea a fost un om rătăcit între cuvinte, între cuvintele rostite, care şi-a găsit însă drumul. Şi care reuşeşte să-i facă astăzi pe ceilalţi să simtă plăcerea de a vorbi şi citi româneşte.

"Şi când te gândeşti că unii cred că viaţa e un gunoi"

Elev în clasa a opta, Mihnea mai are încă probleme la scris şi la citit, însă nu pentru că ar fi lipsit de inteligenţă, ar chiuli de la şcoală sau ar refuza să studieze. Ci pentru că suferă de dislexie, o tulburare de învăţare, care îl împiedică să asocieze, cu rapiditate firească, sunetele cu semnele, care îl face să confunde literele între ele sau să se înşele când vede un cuvânt, luându-l drept altul cu care împarte aceeaş